Decepția

XCIX.Veșnic

VEȘNIC: Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern.  

Viața se putea schimba într-o secundă iar din acel moment, te puteai trezi într-o nouă lume, plină de oportunități; era atât de ciudat să vrei ceva de atât de mult timp și odată ce îl primești, te așteptai să fie îngrozitor și cu toate acestea nu e. Nu m-am simțit atât de liberă în niciun moment al vieții dar de asemenea eram conștientă că nu puteam rămâne în acest moment. Oricât de plăcut era să simt ceva diferit, nu puteam rămâne în acest loc- trecuse destul timp. Ochii mei s-au închis pentru câteva secunde, deschizându-i apoi și privindu-mi reflexia în oglinda imensă din dormitor; degetele mele s-au ridicat deasupra pieptului, atingând cu buricele acestora cicatricea formată de la baza gâtului, amintirea îngrozitoare a acelei nopți străfulgerându-mă. Uram că am fost nevoită să profit de situația neplăcută și să mă ascund, să mint pe toată lumea că nu reușisem să-i supraviețuiesc lui Vladimir, iar gândul meu nu a putut să nu ajungă la Harry și la modul în care acesta ar fi reacționat. Aș fi putut să îl lovesc pe Vladimir, să scap din strânsoare sa având în vedere că starea în care îl lăsase Harry nu era prea bună dar cumva, în mintea mea nimic nu se lega iar eu nu aveam energia necesară pentru a mă mai lupta. În schimb, odată ce am simțit tot sângele, știam că nu voi scăpa în viață dar de asemenea, nu îmi puteam îndepărta din minte privirea distrusă a lui Harry care încerca cu disperare să mă țină pe linia de plutire. Dar apoi întunericul mi-a cuprins întreg trupul și am știut că nu mă voi mai trezi vreodată. 

Iar apoi am resimțit căldura, am fost adusă înapoi în lumină și totul părea diferit. Gândul meu se va îndrepta mereu spre Harry, cu toate că am trecut prin atât de multe din cauza sa. Câteodată cel mai bine era să înțelegi cu adevărat cât înseamnă o persoană pentru tine, iar eu abia acum am realizat cu adevărat cât de mult aveam nevoie de Harry în viața mea. Poate că nu făceam cea mai bună decizie continuând să oscilez spre un bărbat care nu îmi va oferi niciodată ce îmi doream cu adevărat dar de asemenea, știam că nu îmi doream pe nimeni altcineva. Speram ca timpul să fie răspunsul nostru și că odată ce toate piesele vor fi puse la locul lor, totul se va schimba pentru noi. 

Ridicându-mi privirea, ochii mei au fixat ușa care tocmai se deschisese, inima începând să-mi bubuie odată ce am întâlnit acei ochi de gheață pe care crezusem că îi pierdusem pentru totdeauna, trupul tatălui meu luându-mă prin surprindere din cauza lipsei vreunei schimbări. Nu știam exact ce i se întâmplase dar ceva îmi spunea că urma să aflu din moment ce eram aici. Ultimul moment alături de el a fost în clădirea Organizației, clădire care explodase din cauza unei bombe implantate de cineva care dorea cu disperare să mă facă să dispar odată cu toți agenții de vârf ai Organizației dar acum știam că ce urma tata să-mi spună era destul de important. Oftând puternic, picioarele mele m-au purtat cu repeziciune spre acesta, brațele sale cuprinzându-mi trupul slab, trăgându-mă înspre căldura emanată de corpul său, nevenindu-mi să cred pentru moment că ceea ce se întâmpla era adevărat. Oricât de complicat părea totul și cu toate că confuzia mea mă determina să privesc cu o oarecare reticență, neștiind exact ce se întâmpla, el era aici acum iar eu nu mă simțisem de mult la fel de în siguranță ca în acest moment. Câteodată tot ceea ce are nevoie o fată e îmbrățișarea tatălui ei iar eu așteptasem de mult prea mult timp să învăț să-mi apreciez tatăl, în ciuda relației complicate dintre noi. 

-Mi-a fost atât de dor de tine, ești în siguranță acum, draga mea. 

Murmurul tatei m-a făcut să-mi strâng mai bine brațele în jurul său, împingându-mi fața în pieptul său, simțind materialul cămășii sale, inhalând mirosul specific. Era aici, era în viață iar eu nu mă puteam gândi la nimic altceva. Eram conștientă că acest moment nu va putea dura o veșnicie și că toată durerea resimțită în ultimul an avea o sursă clară dar speram ca acum, avându-mi tatăl aici, că voi putea trece peste aceste lucruri în urma unor explicații din partea sa. Avea o explicație bună pentru toate acestea, trebuia să existe vreun motiv pentru care m-a făcut să sufăr atât de mult. Știam că nu aceasta a fost intenția sa dar acum nimic nu mai conta pentru că era aici lângă mine.