NECRUȚĂTOR: Care nu cruță, care nu are milă.
Harry
-Harry, nicio șansă! Nu! Refuz să fac asta. Cum poți sugera așa ceva? Ai idee în câte belele vom fi dacă mergem în Columbia? Cum te aștepți să ajungem acolo? Pe jos?
Câteodată Stella pur și simplu mă calcă pe nervi. Sunt oricum destul de stresat, pericolul nu a fost în totalitate evitat, oricât de mult vreau să cred. Jason este în continuare undeva în apropiere și chiar dacă nu știe că am reușit să îl contacăm pe Pedro, sunt sigur că își va da seama cât de curând că am reușit să fugim. Stella nu înțelege. Nu avem altă opțiune ; nu puteam să risc, nu acum când Antonia este lângă mine. Poate că dacă nu era aici atunci mi-ar fi fost mai ușor să fac rost de bani pentru că nu m-ar interesa dacă viața mea era în pericol, dar acum cu ea aici, totul era diferit. Pedro era cea mai bună șansă a noastră să ajungem cât mai departe de Jason și știind că aveam nevoie de bani pentru a continua, nu aveam decât o opțiune: drogurile columbiene.
Antonia era prea liniștită dar știam că este cu ochii pe noi. Piciorul stâng îi tremura, ticul nervos sărindu-mi în ochi de fiecare dată când o priveam. Era stresată dar nu obiecta ceea ce era un lucru bun. Nu puteam spună că nu mă deranja felul în care își balansa nervoasă piciorul, dar nu o făcea intenționat.
-Harold, nu! Toata lumea a văzut Narcos, nu e un lucru bun să mergem în Columbia.
Vocea Stellei devenea din ce în ce mai enervantă cu fiecare cuvânt pe care îl scotea de pe gură, mă irita și știam că la un moment dat aveam să cedez.
-Columbia înseamnă droguri, iar drogurile înseamnă bani. Ai idee cât de bine ne vom descurca așa? Sau preferi o escrocherie mai interesantă; vrei să spargi niște coduri? Să jefuim o bancă? Chiar nu îți dai seama că așa îi facem mult mai ușoară treaba lui Kramph? Ne va găsi imediat. Mergem în Columbia și gata, am încheiat discuția, Stella!
M-a privit nervoasă, oftând și încercând să-mi riposteze dar bătălia era ca și câștigată. Stella știa că am dreptate. Nu aveam altă soluție și știa prea bine acest lucru. Nu am vrut niciodată să o trag pe Antonia în lumea mea, dar am rămas fără opțiuni. Kramph este pe urmele noastre și nu îl voi lăsa să pună mâna pe noi. Louis o va teroriza pe Antonia, poate mai mult decât mi-ar plăcea și nu eram dispus să îi permit acest lucru chiar dacă asta înseamnă să-mi semnez moartea sau să-i fac câțiva dușmani.
*
Antonia
Nu mai înțelegeam ce se întâmpla în jurul meu. Totul era greșit. Întreaga mea viață era greșită. Tata nu mai era cu mine, nu simțeam că eram eu. Nu era vorba doar de tata, totul părea diferit. Harry se comporta ciudat încă din momentul în care am trecut de acea explozie îngrozitoare de la Organizație. Nu îl puteam întreba pentru că știam că va evita să-mi răspundă. Stella nu mă ajuta nici ea, nimeni nu îmi spunea nimic. Toți se așteaptă să fac exact cum spun ei dar nimeni nu încearcă să-mi dea o explicație. Am tăcut cât timp Harry s-a certat cu Stella, am tăcut și atunci când Boston ne-a explicat ce era de făcut în situația în care ne aflam, dar deja totul mă neliniștea până în puctul în care știam că trebuie să fac ceva.
Harry tocmai se așeza în pat când am intrat în cameră, simțind barca clătinându-se din cauza valurilor. Nu eram prea încântată de ideea de a merge în Columbia, dar orice era mai bine decât să rămânem atât de aproape de Kramph și Louis. Distanța dintre noi creștea cu fiecare clipă petrecută în tăcere. Comunicarea părea extrem de dificilă. Picioarele mele m-au purtat în baie, făcând un duș pentru a mă curăța de tot ceea ce însemna această zi obositoare.
Am ieșit din baie după cincisprezece minute în care m-am gândit la tot ceea ce se întâmplă în viața mea. Mai relaxată decât era posibil, am intrat în dormitor, iar prosopul meu ajunge pe jos, fiind mult prea îngândurată pentru a-l ridica. Căutându-mi lenjeria prin geamantan, puteam să-l zăresc pe Harry fiind la rândul său pierdut în gânduri. Ochii săi se ridică dintr-o dată și rămân fixați pe mine câteva secunde făcându-mă să mă îmbujorez .
-E exact ceea ce vreau să văd, draga mea. Mereu te gândește la mine, ce drăguț din partea ta, spune acesta, vocea sa răgușită auzindu-se în camera silențioasă.
După câteva secunde, buzele sale sunt deja pe umărul meu, sărutând ușor pielea fierbinte, în timp ce mâinile sale trec peste spinarea mea. Trec peste sânii mei, buzele sale traversându-mi zona gâtului. Buzele mele se curbează într-un zâmbet, luându-i mâinile și îndepărtându-le.
-Încetează, îl ameninț eu. Harry nu era interesat de protestul meu, nasul său trecând peste gâtul meu. Atingerile sale erau atât de tentante și atât de bune în a mă face să cad în plasa sa. Încep să-i simt din nou mâinile pe corpul meu, prinzându-mi pielea cu mai multă forță.
-Încearcă să fii o fată bună pentru mine, Toni, murmură el, trecându-și mâna peste stomacul meu. Respir greu în timp ce degetele sale mă cuprind, făcând cercuri cu degetul său peste clitorisul meu, apăsând. Buzele mele se despart, lăsându-mi în același timp capul peste corpul său în timp ce continua să mă atingă. Gem odată ce introduce un deget, acesta rânjind satisfăcut de reacția mea. Șoldurile mele se mișcă odată cu mișcările sale, fiind deja o epavă în brațele sale.
Mâna lui dreaptă cuprinde capătul mobilei, care este strânsă cu putere de el, în timp ce cealaltă mână este folosită pentru a-mi aduce plăceri neconcepute. Buzele sale se mișcă de-a lungul coloanei mele, sugând cu putere pielea palidă.
-Oh Doamne, oh, vocea mea era răgușită, tremurândă odată ce un alt degete își face loc în interiorul meu, ambele cuprinse de umezeala mea. Degetele sale se mișcă mai repede, acest mârâind în timp ce-mi asculta gemetele.
-Draga mea, ești atât de bună cu mine, vocea sa era atât de răgușită și puternică încât corpul meu a început să tremure. Îi simt degetul cel mare făcând cercuri din nou în timp ce-și continua acțiunea cu celelalte degete, gemetele mele smiorcăite ieșindu-mi dintre buze cu fiecare secundă în care acesta își continua acțiunile. Apoi totul s-a oprit. Pentru o secundă am fost atât de dezamăgită, dar odată ce l-am văzut desfăcându-și pantalonii, am știut că orice se întâmpla aici nu s-a terminat. A trecut prea mult timp.
Îmi mută ambele brațe, asingurându-se că le are ațintite de perete cabinei, împleticindu-ne degetele în timp ce pune presiune. Îmi dă drumul pentru câteva secunde, pentru a se poziționa, membrul său intrând în mine. Cu o mână prinsă de a mea, iar cu cealaltă strânsă puternic peste fundul meu, începe să se miște. Încep să gem în disperare. Știe ce îmi face dar vrea să îi spun exact ceea ce vreau de la el. Momentele mele cu el vor fi mereu pline de pasiune și dorință. Atât de multă iubire încât uneori nu cred că ar putea fi altfel.
-Te rog, mă plâng eu, ochii mei aproape închiși în timp ce corpul meu era devorat de bărbatul acesta.
Harry se mișcă din nou, împingându-se din nou în același ritm agonizant.
-Vrei asta?
Respir greu, murmurând un da copleșitor. Felul în care mă tratează în astfel de momente, atingerile sale, atât de plăcute și atât de memorabile. Începe să se miște mai repede, continuând să-mi păstreze mâinile ațintite de perete. Mă rog ca acești pereți să fie destul de groși pentru a nu ne auzi nimeni. Începe să respire greu în urechea mea, reamintindu-mi să păstrez tăcerea pentru orice eventualitate. Încerc să nu îl dezamăgesc. Ochii mei se rotesc din cauza plăcerii, lăsându-mi capul pe spate.
-Nu voi merge încet cu tine, doar astfel îți pot arăta tot ceea ce simt pentru tine, étoile , murmură el, respirația sa caldă lovindu-se de corpul meu, amețind din nou la auzul apelativului. Nu am crezut niciodată că ar putea un cuvânt în franceză să sune atât de bine rostit de el, dar cumva am rămas surprinsă de efectul pe care îl are asupra mea. Mișcările sale s-au întețit, găsind rapid un ritm agonizant.
Puteam să jur că am văzut stele și odată ce acest lucru se întâmplă, m-am lăsat purtată de mișcările sale, atingând climaxul. Continuă să se miște până ce și el este gata, rămânând amândoi lipiți unul de altul. Corpul meu cald și transpirat cade peste al său odată ce acesta iese din mine. Aveam nevoie de un nou duș fierbinte.
Respirând greu, îl simt atingându-mi ușor buzele cu ale sale.
-La dracu. Ești atât de frumoasă. A mea, doar a mea.
Îi zâmbesc ușor, trăgându-l după mine înapoi în duș. Ochii mei rămân fixați pe el până când acesta își clătește părul șamponat, furând din când în când câte un sărut plin de bulbuci. Nu înțelegeam cum puteam trece atât de repede de la o stare la alta. Într-o secundă nici nu ne puteam vorbi, iar apoi eram iar noi. Nu îmi doream să se termine niciodată ce era între noi pentru că știam că acesta este lucrul corect. Noi eram lucrul corect, indiferent de situția în care ne aflam.
Dimineața a venit mult mai repede decât speram, fiind trasa din somnul adânc de ambuscada Stellei. Știam că ceva nu era în regulă odată ce am văzut-o în camera noastră, o urmă de șoc încă prezență pe fața ei.
-Nu putem merge în Columbia.
Vocea ei era rece, distrasă , iar mintea mea era mult prea încurcată de somn pentru a putea gândi. Dar Harry nu era ca mine, el era deja treaz și pregătit pentu orice urma să ne comunice Stella.
-E Louis. Are Hatton-ul. Nu știu ce ai făcut cu el Harry, dar jur că dacă acel diamant ajunge înapoi în mâinile slinoase ale lui Kramph, te voi ucide chiar eu.
Stella era mult mai nervoasă decât mă așteptam. Nu era ceva obișnuit să o văd astfel, iar acum auzind-o vorbind despre acel diamant, mi-am adus aminte exact la ce se referă. Diamantul albastru pe care Harry l-a furat în Brazilia, nu am știut niciodată ce a făcut cu el, dar sincer vorbind, am și uitat de el.
-Imposibil. E la mine, îl țin mereu în geantă.
-Nu cred că este cel mai bun loc pentru a păstra un diamant, Harry, murmur eu, privindu-i pe cei doi. Acesta mi-a aruncat o privire destul de revoltătoare, ridicându-se din pat, pașii purtându-l spre geamantanul aruncat într-un colț al camerei.
Nu părea atât de speriat, de fapt era atât de relaxat încât până și eu m-am îndoit de informațiile Stellei. Nu știam care este rolul acelui diamant, Harry nu mi-a spus niciodată dar știam că este ceva important pentru el din moment ce și-a riscat viața pentru a-l obține. Odată ce acesta și-a deschis geanta, mișcările sale s-au oprit brusc, privind fix locul în care ar fi trebuit să se găsească comoara sa. Întorcându-se spre Stella, aceasta a oftat enervată, ieșind și trântind în urma sa ușa, ochii mei rămânând fixați pe corpul lui Harry rămas aplecat.
-Nenorocitul acela ! mârâie el după câteva secunde, luându-și geanta și izbind-o de perete. Reacția sa m-a făcut să tresar, observând cum toate lucrurile lui Harry au fost aruncate în cameră, acesta respirând sacadat, pumni încleștați și privirea întunecată de furie. Acum înțelegeam cât de important era acel diamant, poate mai important decât am crezut eu că este. Harry nu ar reacționa astfel dacă nu era un lucru indispensabil pentru el. Trebuia să îl recuperăm. Știam că Harry se gândește la acest lucru, iar eu eram convinsă că urma să intrăm exact în capcana lupului.