AUTENTIC: Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială.
Eram alături de Stella pe canapea, privind ecranul laptop-ului ei în timp ce încerca să-mi demonstreze cum se poate accesa o baza de date prin simpla scriere a unui cod perfecționat de ea, toate cifrele și ordinea în care trebuiau aranjate dându-mi o durere de cap extraordinară, ochii mei mutându-se pe ușa principală odată ce un bătut puternic a răsunat în clădire.
Harry a țâșnit de pe scaunul pe care se afla, telefonul pe care se juca în timp ce eu și Stella ne ocupam timpul fiind acum trântit cu putere de lemnul mesei, corpul său îndreptându-se cu pași grei spre intrarea principală, mâna sa dreaptă ducându-se la spatele pantalonilor, atingându-și arma cu grijă, conștient de pericolul în care ne aflam. Respirația mea s-a oprit în secundele în care Harry s-a întors spre noi, atingându-și buzele cu degetul arătător îndemnându-ne să tăcem, brațul Stellei fiind deja pregătit să tragă arma ascunsă sub canapea. Harry a dat din cap ușor, întorcându-se apoi spre ușă, degetele sale răsucind cu o mișcare rapidă încheietoarea, apăsând apoi clanța, pistolul fiind acum ațintit asupra umbrei persoanei din ușă.
Odată ce liniștea a continuat să persiste, niciun foc de armă fiind tras, ochii mei s-au mutat spre persoana care stătea în fața lui Harry, un bărbat înalt, cu masa musculară asemănătoare cu a lui Harry, ochii săi de un albastru intens trecând pe lângă el și observând împrejurimile, ațintindu-se apoi pe mine.
-Nu aceasta este primirea pe care o așteptam, Styles, dar nu pot spune că nu m-am așteptat.
Oh. Are o voce extrem de frumoasă, atât de calmă dar cu o urmă de răutate care nu poate însemna decât pericol.
- Kit, scuipă Harry. M-am gândit că urma să-și lase arma jos, dar după felul încordat al corpului său, îmi dădeam seama că nu avea nicio intenție de a se descotorosi de arma sa iubită.
-Oh, Steluța mea norocoasă. Ce mult a trecut. Încă încerci să-mi depășești abilitățile văd, continuă bărbatul misterios, trecând pe lângă Harry, neluându-l în seamă aproape deloc. Harry s-a îndepărtat de ușă, continuând să țină pistolul îndreptat spre Kit în timp ce acesta înainta spre locul în care eu și Stella ne aflam, ochii săi nepărăsindu-i pe ai mei deloc.
-Ai vrea tu. Încă încerci să-mi pari superior, Kit? Toată lumea știe că forțele noastre sunt egale, pufnește ea, ochii mei trecând de la bărbatul cu păr auriu la Stella care purta pe față o expresie dezgustată.
-Adevărat. Oh, și cine este această făptură extraordinară? întreabă acesta, făcându-mă să tresar, ochii mei privindu-l rapid pe Harry care continua să observe schimbul de replici cu cea mai mare mânie constrânsă, degetele sale prinzând mai puternic pistolul odată ce privirea lui Kit a revenit asupra mea.
-Nu cred că este problema ta, îl informează Harry, Kit zâmbind ușor în timp ce ochii săi treceau pe întreg corpul meu.
-Antonia, vorbesc ușor, încercând să par încrezătoare, cercetându-i postura și fața după un semn nelalocul lui.
-Un nume excepțional pentru o fată șarmantă și frumoasă. Kit, Kit Win mai exact - înțelegi, pentru că nu pierd niciodată. Odată ce am pus ochii pe ceva, îl voi face al meu, spune acesta, rânjindu-mi seducător, întinzându-și mâna, luând-o pe a mea și ducându-și-o la buze.
-Kit, murmură Harry pe un ton amenințător, făcându-l să-mi lase mâna ușor, aruncându-mi un alt zâmbet șiret.
-Oh haide Styles, cred că am trecut de mult de ațintitul pistoalelor unul la altul. Încearcă să nu mai fi așa încordat tot timpul, lasă-te purtat de val și tu, îi zice bărbatul, bătându-l ușor pe umăr.
-Unde este Katrina, Kit? întreabă Stella, ridicându-se de pe canapea, apropiindu-se de el.
Acum ochii mei au putut să-l studieze mai bine, observându-i corpul tonifiat, frumos chiar, ascuns sub un costum elegant de un albastru închis, un contrast evident cu ochii săi de culoarea cerului. Părul său blond, ca spicul grâului îi înconjura fața, definindu-i maxilarul proeminent și făcându-l atrăgător într-un mod atât de ciudat. Este aproape la fel de frumos ca Harry, aproape.
În același moment în care Kit se pregătea să-i răspundă Stellei, un țipăt entuziasmat a răsunat în sufragerie, luându-ne pe toți prin surprindere. O figură înaltă și-a făcut apariția, părul blond, asemănător cu al fratelui său, încadrându-i fața, dându-i un aer modelesque, picioarele sale subțiri purtând-o până în locul în care se afla Harry, brațe micuțe înfășurându-se în jurul corpului său, strângându-l cu putere. Era puțin spus faptul că Harry a fost luat prin surprindere, expresia sufocantă de pe fața sa și incertitudinea dându-mi de înțeles că, așa cum bănuiam, cealaltă jumătate a duo-ului atroce și-a făcut apariția. Katrina.
-Harry, cât de dor mi-a fost de tine. Nu ne-am mai văzut din Roma, oh ba nu, din Tokyo. Îți mai aduci aminte acea noapte? Eu sigur o fac, felul în care acele degete se mișcau în-
-Katrina, este de ajuns. Nu cred că interesează pe cineva experiența ta cu Styles, așa că te rog, nu ne face de râs. Avem oaspeți, o întrerupe Kit, vocea sa dulce transformându-se complet în decursul a câteva secunde, acum fiind înlocuită de mânie și frustrare.
-Oh, zău? întreabă aceasta, întorcându-se, ochii săi identici cu ai fratelui său privindu-mă cu nemulțumire.
Corpul său l-a părăsit pe al lui Harry, acesta părând extrem de fericit că a scăpat de unghile sale îngrozitor de lungi, lucrul acesta făcându-mă să mă simt mai bine, o parte din mine simțind gelozie în urma confesiunii fetei.
-Și tu cine ar trebui să fii? întreabă aceasta, ridicând o sprânceană perfectă, ochindu-mă atent, dar spre deosebire de fratele său, nu era nimic plăcut în felul în care ochii săi se plimbau pe mine, mai degrabă mă simțeam scanată, fiecare imperfecțiune făcându-mă să mă simt nesigură pe mine fiind pusă în fața acestei blonde superbe.
-Aceasta, draga mea surioară, este Antonia. Nu-i așa că e minunată? răspunde Kit, venind alene spre mine, degetele sale făcând contact cu umărul meu într-un mod blând, dar puteam observa tenta păcătoasă din glasul său.
-Hm, este tot ce spune. Ochii săi mi-au urmărit din nou înfățișarea, întorcându-se apoi pe călcâie, revenind la bărbatul care mi-a invadat simțurile. Mie. Nu ei.
-O adevărată scorpie dacă mă întrebi pe mine, dar stai liniștită, mă asigură Kit, buzele sale aplecându-se încet spre urechea mea. Eu sunt mult mai blând, cuvintele s-au rostogolit cu atât de puțin efort dintre buzele sale încât ochii mei s-au mărit, simțindu-mi pulsul întețindu-se. Trebuia să recunosc: Kit are un fel aparte în a dispune propriile cuvinte. Seducător, dar deloc asemănător cu ceea ce voiam eu. Nu aveam nevoie de vocea sa senzuală în urechea mea, nu doream așa ceva. Dorința mea era sub forma unei voci răgușite, captivante și firicele cârlionțate de păr castaniu care să-mi atingă ceafa.
-Acum, revenind. Dacă tot m-ai pus să transport bucățica aceasta delicioasă, spune acesta arătând spre sine, și bineînțeles pe surioara mea mult prea desfrânată, trecem la treabă sau ce? continuă acesta, adresându-se tuturor. Ochi pali verzui ațintindu-se pe mine în timp ce brațele femeii care se agăța de el treceau peste mușchii săi bine definiți. Și eu am făcut asta.
Am înghițit în sec, lăsându-mi privirea să persiste asupra locului în care pielea celor doi se atingea, revenind apoi cu privirea spre Stella care, la fel ca Harry, mă urmărea. I-am observat ochii mijindu-se, trecând de la mine la Harry, apoi întorcându-se spre bărbatul frumos din mijlocul camerei.
-Ai dreptate, nu avem prea mult timp, îl aprobă aceasta.
-Când nu am? întreabă Kit atotștiutor, triumfător chiar, făcând-o pe Stella să-și dea ochii peste cap. Acum, dacă tot suntem aici, ce ziceți de un vin bun? Mi-am pus mâinile pe un Sauvignon Cabernet excelent, continuă acesta.
-Vrei să spui ai furat unul? zice Harry, apropiindu-se de el, arma sa fiind deja lăsată jos, brațele sale împingând-o ușor pe Katrina, aceasta privindu-l cu o expresie răutăcioasă.
-Pff, cine mă judecă! Oh, Harry, cred că dacă nu ar fi fost furat, nu l-ai fi băut. Toată lumea știe că adori o provocare, îi spune Kit, zâmbindu-i șarmant. Ochii lui Harry m-au privit atent, limba sa trecând peste buzele sale rozalii, deschizându-și apoi gura pentru a rosti ceea ce avea în minte.
-Și încă cum. Haide atunci, dacă tot te lauzi, vreau să văd acel Sauvignon chiar dacă știu că nu îl va întrece pe al meu. Nu vei reuși niciodată să-mi bați realizarea, Kit, îi răspunde Harry, zâmbindu-i superior.
Kit a pufăit amuzat, ducându-și privirea spre mine din nou, apoi revenind la Harry, observând cel mai probabil felul în care acesta și-a strâns pumnii la simpla privire a bărbatului stilat, îndepărtându-se apoi, lăsându-se în jos în fața unei genți extrem de mari, deschizând-o și scoțând o sticlă frumoasă de vin roșu.
-Pahare? Cineva? întreabă acesta, mișcând sticla de vin în aer.
Harry a dispărut din încăpere, Katrina urmându-l ca un cățeluș pierdut, cel mai probabil simțindu-se tristă din cauza lipsei de atenție îndreptată spre aceasta, lăsându-mă astfel cu Stella și Kit. În timp ce acesta își așeza geanta pe masă, jucându-se cu dispozitivele care le-a adus cu el, Stella a continuat să mă privească suspicioasă.
-Ce?
-Oh nimic, nimic. Mă gândeam doar, spune aceasta, îndepărtând încruntătura pe care o avea pe frunte.
-La ce? întreb eu curioasă, încercând să aflu ce gândește Stella.
-Mă gândeam la cât de grea va fi noaptea aceasta și probabil și următoarele. Îți spun, aceștia doi sunt un dezastru cu șarm și picioare frumoase. Katrina sigur ne va da dureri de cap, iar Kit... ei bine, el este mult prea mândru pentru binele său.
-În ce sens ne va da bătăi de cap? continui eu.
-După ce Harry a început să lucreze pentru Organizație, mai avea nevoie de informații în plus, știi tu, iar eu încercam pe cât de mult puteam să-l ajut. Deseori Katrina lua parte la misiunile lui Harry deoarece se pricepe la jafuri aproape la fel de bine cum se pricepe fratele ei la spart coduri de securitate și ei bine, Harry avea nevoie de ea. Harry obișnuiește să scape de stres prin sex, iar Katrina a fost mereu dornică să-l ajute așa că, mai mereu când aveau o misiune împreună, se strecurau pe ascuns și... cred că știi ce vreau să spun. Ideea este că Harry i-a demonstrat că nu este nimic mai mult decât sex și cred că a înțeles, dar asta nu înseamnă că nu așteaptă cu nerăbdare misiunile cu el. Katrina este o femeie frumoasă și o știe, la fel și Harry, dar de asemenea nu este proastă. Este dedicată și oricât de impulsivă și sufocantă este, avem nevoie de ea, confirmă Stella.
Nu știu cum ar trebui să mă simt având această informație, cred că cel mai probabil aș putea să descriu ce simt prin dezamăgire, supărare chiar. Știu că, asemănător Katrinei, și eu sunt sau am fost în situația ei. Harry nu a vrut altceva de la mine și chiar dacă acum câteva ore am avut o conversație care îmi demonstra că există ceva, acum, știind că ea este aici, simt că inima mea va fi zdrobită, iar eu trebuie să fiu pregătită.
-Iar Kit? Care e povestea lui? continui eu, ațintindu-l acum, acesta luând paharele de vin aduse de Harry și Katrina, turnând conținutul sticlei.
-Este o poveste mult prea lungă pentru a fi discutată acum. Haide, nu vrei să ratezi un Sauvignon furat, sunt cele mai bune, zice Stella, făcându-mi cu ochiul și pornind spre cei trei.
Am luat o gură mare de aer, toată această nouă situație luându-mă prin surprindere într-un mod nu prea plăcut, pulsul meu întețindu-se în timp ce încercam să-mi păstrez exteriorul zâmbitor. Dar nu era nimic frumos. Totul era un dezastru, iar eu eram chiar în mijlocul lui.