― Ce s-a schimbat, Clara? mi-a prins obrazul în palma lui mare și udă, iar buzele mi s-au întredeschis. Ai spus că totul a fost o greșeală.
― Și a fost, am spus apăsat. Nu trebuia să accept ceva care nu implică sentimentele. Eu nu sunt în stare de asta.
― Asta vrea să însemne că nu ți-ai putut opri sentimentele pentru mine? vocea lui era surprinzător de nesigură.
Dacă el se simțea nesigur, eu aveam același sentiment, doar că de zece ori mai puternic. Când am intrat în dormitorul lui nu m-am gândit că-mi voi recunoște sentimentele unui bețiv, nu asta a fost intenția mea.
― Bastian, conversația asta nu își are locul. Oricum, ce contează? am șoptit, doar atât am putut scoate pe gură cât de cât coerent.
M-am desprins de el cu cineva sau ceva urlând în mintea mea ,,fugi!". Mă simțeam captivă în aceiași cușcă cu un leu, sau vânată de un demon. Ce voia de la mine?
Am încercat să trec de el și să ajung la ușă, dar am fost luată prin suprindere în momentul în care am simțit două mâini pe talie, din spate. M-am oprit și am închis ochii, dată peste cap. De ce nu mă lăsa să plec? De ce, fir-ar el să fie?!
― Contează! i-am simțit respirația fierbinte pe ceafa mea și m-am înfiorat, trecându-mă un tremur pe care l-am simțit până în măduva oaselor. Mai mult decât crezi, parcă încercând să accentueze cuvintele a strâns ușor de talia mea.
― De ce, Bastian? Tu ai spus foarte clar că nu asta vrei de la mine. Nu voiai sentimente, voiai doar sex.
Din nou am încercat să mă desprind și din nou m-a oprit, înfășurându-și brațele în jurul meu. Am simțit nevoia să-mi las capul pe umărul lui gol și să-i permit să îmi atingă pielea gâtului cu buzele lui moi și frumos conturate. Știam că tot ce simțeam este greșit, că ar trebui să fug de aici și să mă închid în dormitorul meu, să nu-l las să mă dea peste cap în ultimul hal, dar voința mea deja se evaporase.
― Da, asta era ideea, a rostit cu greutate. Lucrurile nu iasă întotdeauna așa cum îți dorești.
Ce voia să însemne asta? Și de ce avem conversația asta în baie, cu el înfășurat doar într-un prosop?
― Va trebui să fii mai clar, am deschis ochii, plină de o senzație care semăna destul de bine cu emoția.
Dintr-o dată m-am simțit rotită, iar în scurt timp m-am trezit cu fața la el, la o distanță atât de scurtă încât era nevoie doar să-mi las puțin capul în jos ca să-l odihnesc pe umărul său. Îi simțeam mirosul atât de familiar și plăcut, iar căldură trupului său mă încălzea și pe mine. Acum părea destul de stăpân pe el, doar ochii îi dădea de gol starea de ebrietate. Oare alcoolul vorbea acum?
― Mi-ai dat lumea peste cap, Clara, a venit declarația lui, iar inima mea a luat-o iar razna. De când ai intrat în casa asta, m-ai enervat așa cum nici o altă angajată nu a reușit să o facă.
Ei bine, nu era tocmai declarația la care mă așteptam. Are de gând să-mi reproșeze și să se certe cu mine?
― Ei bine...
Mi-a oprit cuvintele punându-mi un deget pe buze. Picioarele au început să-mi tremure de la o simplă atingere.
― Taci, Clara. Măcar acum, a zâmbit scurt. Nu oricine are șansa să audă așa ceva de la mine, a adăugat, încrezut.
Mi-am dat ochii peste cap, dar am tăcut. Până la urmă avea dreptate și trebuia să profit de onoarea asta.
A început să-și plimbe degetul pe buzele mele, luându-le pe rând, iar eu am început să respir rapid, chinuindu-mă să țin pasul cu inima.
― M-am simțit atras de tine, da. Am vrut doar ceva fără sentimente, dar trebuia să știu că nu este posibil. Eu eram deja îndrăgostit de tine, a scos cuvintele pe un ton moale, dar nu găseam nici o urmă de șovăire.
Întâi am crezut că nu aud bine, dar uitându-mă la el, la privirea lui lirică, am știut că tot ce spune este cu sinceritate. Pătrunsă de un sentiment puternic de ușurare, iubire, atracție și nevoie, mi-au dat lacrimile. Bastian s-a încruntat și mi le-a șters rapid.
― Nu asta este reacția la care mă așteptam.
― Nu mă băga în seama, am scuturat din cap chicotind și mi-am pus mâinile pe pieptul lui, simțind nevoia să fiu mai aproape de el. Te rog, continuă!
― Nu te învăța, m-a avartizat, rânjind.
― Atunci, de ce nu mi-ai spus toate astea mai devreme? stărui să știu.
― Poate pentru că nu m-am gândit niciodată la asta atât de mult... După ce ai pus punct, iar eu mi-am dat seama că din cauza mea suferi, m-am închis iar aici și am avut timp să gândesc. Mă rog, când puteam gândi. Mi-am dat seama că doar tu mă țineai la suprafață, iar fără tine eram din nou doar un ratat.
Mi-a șters lacrimile imediat ce am început să plâng și mai tare.
― Nu am vrut să mă mai bag în viața ta, Clara. Nu am vrut să te distrug și pe tine...
― Și pe mine? Te referi la fosta ta? am întrebat mirată.
Nu mi-a răspuns la întrebare, dar după privirea chinuită de vinovăție, mi-am dat seama că exact despre ea este vorba.
― Dar acum că ai venit aici singură, nu m-am putut abține. Atunci când te-am văzut sărutându-te cu Bryan m-ai distrus mai tare decat am fost , mi-a atins fața cu vârfurile degetelor, începând de la frunte, continuând cu pomeții și terminând cu unghiul ascuțit al bărbii. Iar când mi-ai dat seama că acțiunile mele nu te-au înfuriat, ci te-au rănit...
Pur și simplu am rămas fără suflare. Îmi era greu să-mi găsesc cuvintele după o astfel de declarație la care nici măcar nu am îndrăznit să sper. Pe lângă asta, ce trebuia eu să fac acum? Mă puteam încrede în cuvintele unui bărbat care a băut în ultimele două săptămâni, zi de zi? Și să nu uităm de faptul că s-a purtat urât cu mine în mare parte, încă de când am venit în casa asta.
― La ce te gândești, Clara? am tresărit și mi-am dat seama că nu am rostit nimic, doar i-am mângâiat pieptul cu degetele mari.
― Bastian, ești varză. Adică beat, am schimbat imediat cuvintele, dându-mi seama că nu suna cum voiam.
― Poți avea încredere în ce spun chiar și când sunt varză. De fapt, cred că sunt mult mai deschis în acestă stare.
― Suprinzător, chiar te cred, am zâmbit. Bine atunci. Termină-ți dușul, te aștept în dormitor, dacă te descurci singur.
― Și dacă spun că nu mă descurc? a rânjit spre mine cu toți dinții și, vrând să mă ațâțe, a început să coboare cu mâna spre fund.
M-am îndepărtat rapid, conștientă că nu voi mai face aceiași greșeală. Nu mai aveam nevoie de aventuri, voiam să o luăm cu începutul, dacă era să fie ceva între noi. Încă nu eram sigură sută la sută că nu era o farsă din partea lui. Mi se părea o schimbare prea drastică.
― Ce? Acum ești timidă? și-a lăsat mâinile să-i cadă, dar părea că încă se juca cu mine.
― Bastian, am lăsat cuvântul să se lungească.
― Bine, bine! și-a ridicat mâinile în semn de apărare. Așteaptă-mă în dormitor, iubito, și-a ridicat iar mâna și mi-a dat o șuviță castanie după ureche.
― Iubito? mi-am ridicat sprâncenele, aproape torcând de plăcere.
― Hai, du-te! Te înveți cu vorbele frumoase, nu? m-a întors și m-a condus până la ușă, uitându-se apoi în ochii mei pentru câteva secunde, înainte de a închide ușa.
Am privit ușa câteva momente, gândindu-mă iar dacă să rămân sau să fug. Dacă se răzgândea când își revenea complet din beție, adică mâine, când se va trezi? Atunci m-ar face să mă simt oribil, să sufăr mai tare decât atunci când mi-am pierdut singurii prieteni. Eram într-o situație periculoasă și eram mai mult decât conștientă de asta.
Pentru a mă ține ocupată, astfel încât să nu o iau la goană prin pădure, am început să strâng dezastrul. Să pun totul la locul lui. Hainele murdare le-am pus lângă ușă, urmând să le bag în mașina de spalat mâine.
Auzeam apa curgând în baie când m-am întins în pat, la fel de tensionată. Am simțit mirosul lui în fiecare loc și l-am tot mirosit, zâmbind ca o adolescentă. Am luat o pernă în brațe și am închis ochii, ascultând în continuare zgomotele pe care el le făcea în baie. Era relaxant.
Am tresărit, dându-mi seama că am adormit. Am auzit niște pași și am deschis ochii rapid, pentru puțin timp uitând unde sunt și cum am ajuns în patul lui Bastian. Apoi, parcă ca într-o avalanșă, amintiri cu mărturisiri siropoase și răscolitoare mi-au năvălit în mintea confuză, trezindu-mă cât de cât la realitate.
Când m-am întins în pat am stins și lumina, astfel că doar silueta i-am putut-o vedea. Am simțit fluturi în stomac pe măsura în care se apropia de pat. Nu puteam vedea dacă era dezbrăcat sau nu, dar după cum îl cunoșteam, nu credeam că se mai obosise să se îmbrace.
― Așa mă aștepți tu pe mine? m-a întrebat, facându-mă să zâmbesc.
― Având în vedere la cât am muncit zilele astea, te miri?
S-a așezat pe pat, apoi s-a întins, însă a rămas pe o parte, privind spre mine prin întuneric. Acum puteam vedea că avea doar boxeri pe el.
― Să înțeleg că patronul tău este sever?
― Un diavol, am râs de el.
A râs scurt, dar știam că îl măcina și altceva. Bănuiam că este vorba despre fosta lui care a murit, dar nu voiam să deschid și mai tare rana, așa ca am ales să ignor acest lucru. Deja îi știam povestea, știam despre accident, așa că ce rost avea?
A oftat prelung, iar apoi am oftat și eu. Simțeam cum o piatră uriașă a fost ridicată de pe inima mea, rămânând însă piatra vinovăției care îmi apăsa pe umeri. Încă mă gândeam la suferința lui Bryan și a lui Sarah.
Am căscat, obosită atât fizic cât și psihic.
― Dormi cu mine? m-a întrebat în șoaptă și am simțit speranță în vocea lui, dar mi-am mușcat buza, știind că trebuie să refuz.
― Bastian, cred că este mai bine să o luăm încet de data asta. Desigur, m-am corectat cu obrajii roșii, dacă vrei să fie ceva mai mult...
M-am oprit când s-a dat mai înspre mine, iar mâna lui mi-a prins ceafa, trăgându-mă spre el. M-a sărutat într-un mod în care nu o mai făcuse. Am simțit blândețe și afecțiune, nu doar dorință carnală. Am strâns ochii și m-am lăsat în voia lui, ajungând să plutesc. Sau cel puțin asta simțeam. Buzele lui aveau darul de a mă face să simt cele mai intense plăceri.
Ne-am oprit și am respirat rapid, frunțile noastre atingându-se. Îi simțeam respirația și îmi venea să sar pe el la propriu, dar m-am îndepărtat și m-am ridicat în picioare sub privirea lui.
― Noapte bună, Bastian, am spus pe un ton întretăiat.
M-am grăbit să ies înainte de a mă răzgândi. Îmi era oricum destul de greu să-mi țin dorința în frâu. Eram sigură că nu se aștepta la asta, chiar și eu eram surprinsă că plecam.
Oare acel sărut însemna că voia ceva mai mult?
Vă așteptați la asta? Eu una nu m-am așteptat, totul a venit pe moment 😄
Îmi pare rău că nu am reușit sa va raspund la comentarii, dar o voi face mâine și de data asta mă țin de cuvant.❤ Vă mulțumesc că încă sunteți aici 😍😍