Clara Barson auzise bârfe despre Bastian, bărbatul misterios care locuia într-un conac, izolat de lume. Lumea vorbea că-și îneca amarul în băutură și alungase cu răutate fiecare persoană angajată de părinții lui. Bărbatul nu dorea să fie deranjat, d...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Restaurantul era undeva la marginea orașului, iar după ce am intrat înăuntru am constatat că în spatele lui este un lac pe care îl puteai vedea prin peretele făcut complet din sticlă. Deasupra lacului erau zeci de felinare rotunde care luminau cât de cât locul, astfel să te poți plimba cu bărcile din dotare într-un cadru romantic și intim. Înăuntru era la fel de minunat, elegant, luxos și confortabil, predominând aceleași culori ca și la exterior. Ceea ce mă mira era faptul că Bastian a ales un loc potrivit pentru întâlniri, un loc atât de romantic. Nu m-aș fi mirat deloc să ma ducă într-un club potrivit pentru destrăbălare, dar nu, el a trebuit să mă suprindă.
Aș fi privit mai mult la detalii, dar privirile oamenilor nu erau indiferente, iar asta mă agită. Era un oraș mic, în apropiere de satul Ghyro, așa că oamenii se cunosc unii pe alții, mai ales oamenii pe familia Jess, una dintre cele mai înstărite din acest loc. Ai putea spune că membrii acestei familii sunt celebritățile locului, iar oamenii plictisiți de viață de zi cu zi nu au altceva mai bun de făcut decât să stea cu ochii pe ei. Iar cum Bastian a lipsit de pe aici, acum că a venit, atenția îndreptată asupra lui este cu adevărat copleșitoare.
― Nu te-ai răzgândit? l-am întrebat, înghițind sonor în sec.
― Ce, crezi că mă sperie niște holbaturi? mi-a răspuns în șoaptă.
Mâna i s-a furișat în sus, pe spinarea mea. M-am cutremurat.
― Nu te sperie, dar te deranjează, poate.
― Hm, a mormăit, evitând. Este enervant, știi, în genul unei muște care nu te lasă în pace.
― Dar ești prea încăpățânat și prea orgolios pentru a pleca.
L-am urmat până la o masă pătrată, din lemn lucios, undeva lângă peretele de sticlă și mi-am încordat privirea afară, la lacul care părea nesfârșit. În cele câteva secunde de tăcere am putut vedea plutind două bărci ocupate de câte un cuplu.
― Vrei să mergem cu barca? mi-am întors atenția spre el și am ridicat din umeri, dar adevărul era că îmi doream să fac asta, dar voiam să fie alegerea lui. Vom merge dacă vrei, s-a întins peste masă și m-a prins de mână. Oricum, ăsta este unul dintre motivele pentru care am ales locul ăsta.
Mâna lui era netedă și rece, dar atingerea eră călduroasă și intimă, fiind îndeajuns pentru a mă emoționa și mai puternic. Ne-am privit peste masă, iar dintr-o dată nu-mi mai păsa de absolut nimic, nici măcar de faptul că știam că încurând voi da ochii cu fratele meu, și nici că oamenii nu și-au mai văzut de cina lor de când a intrat Bastian aici.
― Bună seara! Numele este este Mary și mă voi ocupa în seara asta de masa dvs. Vă pot lua comanda? vraja s-a spulberat când am auzit discursul bine pus la punct și aproape că am mormăit o înjurătură.
