Clara Barson auzise bârfe despre Bastian, bărbatul misterios care locuia într-un conac, izolat de lume. Lumea vorbea că-și îneca amarul în băutură și alungase cu răutate fiecare persoană angajată de părinții lui. Bărbatul nu dorea să fie deranjat, d...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
― Ce s-a schimbat, Clara? mi-a prins obrazul în palma lui mare și udă, iar buzele mi s-au întredeschis. Ai spus că totul a fost o greșeală.
― Și a fost, am spus apăsat. Nu trebuia să accept ceva care nu implică sentimentele. Eu nu sunt în stare de asta.
― Asta vrea să însemne că nu ți-ai putut opri sentimentele pentru mine? vocea lui era surprinzător de nesigură.
Dacă el se simțea nesigur, eu aveam același sentiment, doar că de zece ori mai puternic. Când am intrat în dormitorul lui nu m-am gândit că-mi voi recunoște sentimentele unui bețiv, nu asta a fost intenția mea.
― Bastian, conversația asta nu își are locul. Oricum, ce contează? am șoptit, doar atât am putut scoate pe gură cât de cât coerent.
M-am desprins de el cu cineva sau ceva urlând în mintea mea ,,fugi!". Mă simțeam captivă în aceiași cușcă cu un leu, sau vânată de un demon. Ce voia de la mine?
Am încercat să trec de el și să ajung la ușă, dar am fost luată prin suprindere în momentul în care am simțit două mâini pe talie, din spate. M-am oprit și am închis ochii, dată peste cap. De ce nu mă lăsa să plec? De ce, fir-ar el să fie?!
― Contează! i-am simțit respirația fierbinte pe ceafa mea și m-am înfiorat, trecându-mă un tremur pe care l-am simțit până în măduva oaselor. Mai mult decât crezi, parcă încercând să accentueze cuvintele a strâns ușor de talia mea.
― De ce, Bastian? Tu ai spus foarte clar că nu asta vrei de la mine. Nu voiai sentimente, voiai doar sex.
Din nou am încercat să mă desprind și din nou m-a oprit, înfășurându-și brațele în jurul meu. Am simțit nevoia să-mi las capul pe umărul lui gol și să-i permit să îmi atingă pielea gâtului cu buzele lui moi și frumos conturate. Știam că tot ce simțeam este greșit, că ar trebui să fug de aici și să mă închid în dormitorul meu, să nu-l las să mă dea peste cap în ultimul hal, dar voința mea deja se evaporase.
― Da, asta era ideea, a rostit cu greutate. Lucrurile nu iasă întotdeauna așa cum îți dorești.
Ce voia să însemne asta? Și de ce avem conversația asta în baie, cu el înfășurat doar într-un prosop?
― Va trebui să fii mai clar, am deschis ochii, plină de o senzație care semăna destul de bine cu emoția.
Dintr-o dată m-am simțit rotită, iar în scurt timp m-am trezit cu fața la el, la o distanță atât de scurtă încât era nevoie doar să-mi las puțin capul în jos ca să-l odihnesc pe umărul său. Îi simțeam mirosul atât de familiar și plăcut, iar căldură trupului său mă încălzea și pe mine. Acum părea destul de stăpân pe el, doar ochii îi dădea de gol starea de ebrietate. Oare alcoolul vorbea acum?
