Clara Barson auzise bârfe despre Bastian, bărbatul misterios care locuia într-un conac, izolat de lume. Lumea vorbea că-și îneca amarul în băutură și alungase cu răutate fiecare persoană angajată de părinții lui. Bărbatul nu dorea să fie deranjat, d...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
M-a ajutat să ajung până la baie, ținându-mi aproape toată greutatea. Mă dureau toate, dar am încercat să nu mă mai plâng. Bastian a deschis ușa băii, care era personală, Slavă Domnului, și m-a ajutat să intru. M-am așteptat să mă lase singură, dar el a închis ușa și a rămas lângă mine. M-am uitat la el suprinsă, iar el a ridicat din sprâncene, parcă provocându-mă să comentez. Ei bine, nu aveam de gând să protestez sau să încerc să-l conving să nu rămână. Am schițat un zâmbet, apoi m-am întors cu fața către oglinda mare. M-am apropiat de ea cu pași mici, nesiguri. M-am privit în oglindă și pentru un moment am avut impresia că din ea mă privește altcineva. Bandajul alb din jurul capului era ușor pătat de sânge, iar pe obrazul drept aveam o julitură de toată frumusețea. Părul îmi era nearanjat și încâlcit. Ochii îmi erau lucioși, ca și cum tocmai am terminat o partidă de plâns.
Atât de interesată de mine, nu l-am văzut pe Bastian apropiindu-se, decât atunci când i-am simțit mâinile mari și calde pe umerii mei. Suprinsă, am tresărit, dar m-am relaxat instantaneu și mi-am lăsat capul pe spate, sprijinindu-l de pieptul lui. Degetele de la picioare mi s-au strâns când i-am simțit atingerea buzelor pe gâtul meu, iar respirația lui m-a înfiorat plăcut.
― Mi-a fost atât de dor de tine! a murmurat pe pielea mea, iar ca reacție la cuvintele lui ochii mi s-au închis strâns.
― Și mie, Bastian! Atât de mult, am șoptit, iar trupul mi-a fremătat de plăcere când mi-a mângâiat gâtul cu vârfurile degetelor, fix în locul în care mă sărutase.
Parcă ațâțat de cuvintele mele, a continuat să-mi sărute pielea, descheindu-mi în același timp cămașa lălăie și plictisitoare. M-am relaxat și m-am lăsat sedusă de atingerile lui, simțind că era tot ce aveam nevoie. Desigur, nu-mi putea vindeca rănile fizice, dar contribuia enorm la vindecarea celor sufletești. Am tăcut mâlc și atunci când și-a strecurat mâna prin deschizătura datorată de câțiva nasturi desfăcuți și mi-a prins unul dintre sâni în mână. Mi-am mușcat buza de jos când a început să-mi dezmiardă sfârcul, făcând cercuri în jurul lui, strângându-l apoi aproape dureros între degete, ca mai apoi să-l mângâie păcătos de plăcut, până când i-am simțit întărindu-se pe ambii. Deși nu se împingea în mine, i-am simțit erecția impresionantă atingându-mi fundul.
Apoi, din senin, s-a oprit. Am deschis ochii brusc, respirând greu de excitare, și l-am privit cu reproș în oglindă.
― Deși mi-ar plăcea să te întind aici pe jos, și să te regulez până nu mai știi de tine, nu vreau să te rănesc, mi-a spus pe un ton firesc, ca și cum nu-mi făcea o declarație obscenă.
Normal, obrajii mi s-au înroșit, picioarele au început să-mi tremure, căci nu se putea altfel. Deși trecuse ceva timp de când mă sărutase pentru prima dată, încă simțeam acel fior și acei fluturași, ca și cum fiecare atingere era prima. Dragostea mea pentru el era de nemăsurat, era pură, puternică, iar asta mă înfricoșa, căci avea o mare influență asupra vieții mele. Dar, în același timp, era minunat să simți un sentiment atât de frumos la intensitate maximă.
