Clara Barson auzise bârfe despre Bastian, bărbatul misterios care locuia într-un conac, izolat de lume. Lumea vorbea că-și îneca amarul în băutură și alungase cu răutate fiecare persoană angajată de părinții lui. Bărbatul nu dorea să fie deranjat, d...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am ieșit din curte și Bastian a continuat drumul, atitudinea lui schimbându-se radical. De la a fi batjocoritor, a devenit serios, ba chiar rece. M-am mișcat în scaun, iar Bastian și-a fixat ochii ăia reci ca gheața pe mine câteva clipe, făcându-mi inima să reacționeze nefiresc. M-am mai relaxat când s-au întors înapoi la drum.
Nu m-am putut abține să nu mă holbez la el prin întuneric. Buzele îi erau strânse ferm și clipea rar, ori fiind atent la drum, ori mintea fiindu-i scufundată în gânduri. Degetele lungi și drepte îi erau strânse pe volan, iar jacheta îi venea strânsă pe umeri. Nu avea cei mai lați umeri, se vedea că nu petrece ore în șir la sală, dar nu era nici cel mai slab. Era numai bine, după gusturile mele. O, fir-ar eu să fiu! Auzi, gusturile mele. De când Bastian intra în tiparul meu de bărbați buni?
I-am privit fruntea, apoi sprâncenele negre care s-au încruntat brusc. Am încercat să-mi iau rapid privirea, dar deja știam că am fost prinsă. Măcar nu și-a întors ochii spre mine.
― Îți place ce vezi? m-a întrebat fix atunci când am crezut că o va lăsa baltă și mă va scăpa de rușine.
― Nu crezi că ești prea plin de sine? am preferat să pun și eu o întrebare, în loc să încerc să mint că nu știu despre ce vorbește.
― Pe bună dreptate, a rânjit.
Mi-am dat ochii peste cap.
― Știu că ești insuportabil uneori? l-am întrebat peste câteva secunde bune în care nici unul nu a mai spus nimic.
Aș fi putut să tac tot drumul, să nu mai dau liber la discuții care nu duc nicăieri, dar adevărul era că dacă nu vorbeam mă concentram prea mult pe simpla lui prezență și mi se părea prea aiurea.
― Știu, dar nu-mi pasă. Oricum nu vreau în mod obișnuit să mă placă cineva, așa că...
Exact asta nu înțelegeam. De ce naiba voia ca nimeni să nu-l placă? În mod normal, oamenii încearcă să se facă plăcuți, să-și facă prieteni sau măcar să nu intre în conflicte și în gura lumii. În schimb, Bastian părea că se hrănește cu asta, că îi face plăcere să fie detestat, iar iubirea sau chiar și prietenia pe care cineva i-ar putea-o oferi îl făcea să simtă greață. Să devină defensiv. Dur. Răutăcios. Extrem de greu de suportat.
― Uneori te ajută să vorbești cu cineva, i-am spus, privind spre el. Este clar că ceva te face să te porți așa. Bryan mi-a spus...,. m-am oprit la timp când mi-am dat seama că vorbeam din nou fără mine.
Și-a mutat rapid ochii spre mine, mai reci și mai duri decât de obicei. A strâns atât de tare din degete încât vârfurile lor s-au albit. Am înghițit în sec, știind că am dat-o în bară.
