Clara Barson auzise bârfe despre Bastian, bărbatul misterios care locuia într-un conac, izolat de lume. Lumea vorbea că-și îneca amarul în băutură și alungase cu răutate fiecare persoană angajată de părinții lui. Bărbatul nu dorea să fie deranjat, d...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ei bine, după încă câteva contraziceri între cei doi, ne-am îndreptat spre masa la care Bastian își butona telefonul fără să știe ce năpastă îl așteaptă. Îmi venea să fug pe ușa pe care intrasem.
Bastian și-a ridicat capul din telefon, iar seninătatea chipului lui a dispărut complet. Am încercat să-i zâmbesc în chip de scuză, deși nu era vina mea pentru că ne aflam in situația asta. Nu era vina nimănui, până la urmă. Cred că era vorba doar despre bucuria doamnei Dalia și a soțului ei, că și-au văzut nepotul după atâta timp luând cina într-un restaurant ca un om normal. Chiar și eu puteam vedea schimbarea lui în bine.
― Drace'! a izbucnit șocat, apoi și-a strâns buzele când și-a dat seama că este total nepotrivit.
Eram blocată între două reacții. Pe o parte îmi vine să izbucnesc în râs, iar pe de altă parte să fiu înghițită de pământ și să scap. Dumnezeule, chiar trebuia să reacționeze atât de evident?
― Bastian, dragule, așa ne întâmpini? s-a încruntat mătușa lui.
― Va rog să-l scuzați, am rostit pe un ton malițios, însă i-am aruncat și o privirea urâtă celui de la masă.
― Oh, Clara, stai liniștită! Sunt obișnuită cu flăcăul ăsta, a râs ea scurt. Iartă-ne, Bastian, îți voi tulbura seara plănuită cu iubita ta. Să mă bucur și eu puțin de tine.
Aproape m-am înecat când am auzit că m-a numit iubita lui, iar după privirea tulburată pe care am văzut-o la Bryan am tras concluzia că nu eram singura. I-am simțit ochii lui Bastian pe mine, iar atunci cand l-am privit înapoi am fost întâmpinată de o încruntătură. Se părea că îl deranja faptul că îl cercetam cu privirea pe vărul lui.
― Am fost doar suprins, a zâmbit fals către Dalia și Camil, ignorându-l total pe Bryan.
― Te iertăm, a râs domnul Camil și ne-am așezat cu toții la masă, eu reluând locul meu față în față cu cel a lui Bastian.
Lângă mine s-a așezat doamna Dalia, în fața ei, lângă Bastian, domnul Camil, iar în capătul mesei Bryan. Acesta și-a dat jos sacoul, părând să-i fie cald. Îl cunoșteam destul de bine ca să îmi dau seama că nu era în apele lui.
Între timp terminase și Bastian de mâncat, așa că atunci când chelnerița a luat comanda, noi am comandat desertul. După mici discuții despre mâncare la care am participat doar eu și simpaticii soți, domnul Camil și-a privit nepotul câteva momente bune.
― Măi Bastiane, vezi că de o fată aveai tu nevoie? Să te îmbărbăteze puțin.
Am simțit cum Bastian devine iritat, și eram sigură că nu doar eu am simțit asta. Adică, nu era greu de știut că Bastian nu ar aprecia în veci astfel de remărci.
