Clara Barson auzise bârfe despre Bastian, bărbatul misterios care locuia într-un conac, izolat de lume. Lumea vorbea că-și îneca amarul în băutură și alungase cu răutate fiecare persoană angajată de părinții lui. Bărbatul nu dorea să fie deranjat, d...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
M-am privit în oglinda mare din dormitorul lui Bastian. De fapt, din dormitorul care a devenit al nostru. A fost o surpriză minunată și cam neașteptată atunci când m-am trezit cu toate lucrurile în dormitorul ăsta. Poziția mea în această casă s-a schimbat extraordinar de mult. Adică, de la o simplă îngrijitoare la viitoarea soție a șefului este cale lungă, dar pe care eu am parcus-o extraordinar de repede. A fost un drum anevoios și neintenționat, căci nu mi-am pus niciodată în minte să mă bucur de tot ce a primit Bastian de la viață. Singurul lucru de care voiam să mă bucur sunt buzele lui, pielea lui fierbinte pe care am simțit-o noapte de noapte în ultimele șase luni, de când m-a cerut în căsătorie, mângâierile lui în noapte, dragostea pe care, surprinzător, mi-a oferit-o, și, mai ales, de sentimentul liniștitor pe care-l simt lângă el.
M-am culcat cu obrazul pe pieptul lui gol, mi-am împletit picioarele goale cu ale lui și i-am ascultat bătăile inimii neîncetat, noapte de noapte, timp de jumătate de an. M-a cuprins un fior de plăcere doar amintindu-mi de toate lucrurile frumoase care s-au întâmplat în timpul ăsta destul de lung. Sinceră să fiu, aveam impresia că a trecut extrem de puțin.
Timpul a trecut atât de rapid și pentru că lucrurile s-au schimbat. Eu am început jobul la librărie, Bastian a început lucrul la birou, ceea ce i-a făcut pe părinții lui extrem de ușurați și mândrii. Ei bine, relația lor nu s-a îmbunătățit, dar speram ca vestea pe care țineam să le-o dau să facă acest lucru. Emoția m-a cuprins ca prin magie când mi-am dat seama ce zi importantă era asta. Multe lucruri aveau să se schimbe în doar câteva minute.
― Hei, scumpo, imediat trebuie să cobori! a ciripit Sarah, întorcându-se din fața ferestrei prin care privea. Toată lumea este aici, inclusiv Bryan cu noua lui iubită.
Am zâmbit gândindu-mă la iubitele pe care Bryan le schimba aproape lunar. Se părea că-și găsise o nouă pasiune ciudată. Era încă tânăr, așa că nu-mi făcuse o părere rea acest lucru. Cel mai mult mă bucura faptul că mă vizita din când în când, iar pe Bastian nu-l deranja sau poate încerca să mențină acestă impresie. Apreciam dacă era așa.
M-am privit iar în oglindă, simțindu-mi mâinile tremurând haotic. Sarah mi-a citit starea, așa că a venit în spatele meu și și-a pus mâinile micuțe pe umerii mei acoperiți de dantelă albă. La încheietură avea o floare, un crin frumos, pe care l-am comandat pentru ea, singura domnișoară de onoare. Și-a pus bărbia pe umerul meu și mi-a zâmbit în reflexia oglinzii.
― Ești frumoasă și sexy, mi-a declarat, iar eu am zâmbit cu adevărat, ea având darul de a mă face să mă simt mai bine, chiar și la nunta mea.
Părul castaniu îmi cădea liber în bucle lejere, iar voalul lung era dat pe spate și prins cu o diademă de prințesă, bijuterie pe care am primit-o de la mama lui Bastian și care, după cum mi-a spus, este foarte veche. Moștenită de multe, multe generații. Nu m-ar fi mirat să-mi spună că a aparținut unei nobile sau cuiva de viță regală. Moștenirea lor era atât de veche încât probabil nici ei nu mai știau cui a aparținut totul. După cum bine știam, chiar și conacul este incredibil de vechi. Ei bine, în această zi chiar mă simțeam ca o prințesă în rochia albă, delicată și simplă, îmbrăcată în dantelă. Bijuteriile fine, toate primite de la mama lui Blaise, completau ținuta.
