Clara Barson auzise bârfe despre Bastian, bărbatul misterios care locuia într-un conac, izolat de lume. Lumea vorbea că-și îneca amarul în băutură și alungase cu răutate fiecare persoană angajată de părinții lui. Bărbatul nu dorea să fie deranjat, d...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Bastian stătea în picioare, încordat, și am văzut în el persoana care era când am venit aici la început. Rece, irascibil, ca un diavol furios. Părinții lui, undeva la cincizeci de ani, stăteau în picioare la mică distanță de el. La picioarele lor erau câte un bagaj, semn că nu erau în trecere. Până la urmă era casa lor, dar nu mă așteptam să vină, tocmai de aceea am rămas împietrită, privind spre ei cu groază. Am înghițit în sec când m-am uitat pe lângă el și mi-am văzut bustiera gri pe canapeauna lor. Oh... a rămas acolo de seara trecută, când am făcut sex în locuri mai puțin ortodoxe. Adică, nu într-un pat, ci pe podea, în fața șemineului călduros, la lumina difuză a acestuia. Nu era un moment bun să retrăiesc acele momente, așa că mi-am dres glasul și am facut câțiva pași sub privirea lor.
― Bună dimineața, a fost tot ce am reușit să igaim.
Bastian și-a întors din nou atenția spre cei doi. Se părea că i-am întrerupt dintr-o conversație nu prea drăguță.
― Bună dimineața, Clara, m-a salutat doamna Jess, iar soțul ei a înclinat capul spre mine.
― Nu vă așteptam, am forțat un zâmbet.
Oh, mai bine tăceam.
― Pentru că tu ai refuzat să-mi mai spui ceva despre el, iar Bastian a fost prea încăpățânat să ne răspundă la telefon, am decis să venim aici cât mai repede, tot doamna Jess a fost cea care a răspuns, uitându-se la mine cu reproș.
Am simțit cum mi se înroșesc obrajii. Privirea mi-a căzut iar pe bustiera de pe canapea, întrebându-mă dacă au observat și ei semnele că s-a întâmplat ceva aici.
― Nu ai înțeles mesajul? a pufnit Bastian. Nu am vrut să vorbesc cu tine, nu vreau nici acum. Ai venit degeaba.
― Bastian, am angajat-o pe iubita ta pentru a știi și eu cum ești, este dreptul meu...
― Și eu am dreptul la intimitate, strigă Bastian, întrerupând-o. Am dreptul să aleg dacă vă vreau în prejma mea sau nu.
Mintea mea s-a oprit de când a auzit cuvântul ,,iubita". De unde știa? A văzut bustiera? I-a spus mătușa lui Blaise? Doamne, cât de stânjenitor!
― Oh, iartă-mă, fiule, că nu am putut să stau liniștită, știind că bei atât de mult. Că ai ajuns un bețiv ordinar, s-a răstit mama lui, dar i-am putut vedea lacrimile de durere și disperare din ochi.
Bastian nu părea să observe. Era doar nervos de cuvintele ei, de apariția ei, dar ceva îmi spunea că este vorba și despre altceva, despre ceva mult mai important, ceva despre care nu mi-a spus niciodată. Mereu am avut senzația asta. Ardeam de curiozitate, voiam să știu totul despre el, toate durerile lui... dar se părea că el nu avea destul de multă încredere în mine.
