M-am abținut cât am putut să nu gem, dar într-un final am ajuns să îi rostesc numele neîncetat, în timp ce el și-a lăsat capul pe umărul meu, gâfâind și mormăind ceva ce nu am reușit să înțeleg. Când s-a terminat totul, amândoi tremuram, iar pentru câteva minute a rămas deasupra mea, respirația sa gâdilându-mi sânii.
Speram să nu fi fost o greșeală pe care el să se asigure că o voi regreta.
Când în final s-a rostogolit de pe mine am început să realizez mai bine ce am făcut. Nu era vorba despre regret, dar toate vorbele urâte pe care mi le-a spus, dar și le-a făcut, mi-au apărut în minte ca o furtună devastatoare. Și Sarah...O, Doamne! Ce relație era cu adevărat între el și prietena mea? Chiar dacă nu am fost de acord ca ea să se vadă cu el, și ne-am spus vorbe mai greu de digerat, încă era prietena mea și nu voiam să considere că i-am furat iubitul. Dar adevărul era că nici nu știam sigur dacă între ei mai era ceva, având în vedere că nu o mai văzusem prin preajmă de ceva timp. Și, deși știam că nu este momentul potrivit, voiam să știu cât de mare era... urmarea a ceea ce am făcut.
Stăteam unul lângă altul, încă răsuflând greu, plini de sudoare, încă înfierbânți de la partida de sex pe care o avusesem. Eram într-o stare de șoc încă, nevenindu-mi să cred că făcusem asta. Cu el. Acum. După ce am încercat din răsputeri să îi rezist. Se pare că nu eram atât de puternică cum mi-ar fi plăcut. Și, se pare că puterea lui de seducție era mult mai mare decât aș fi vrut, în ciuda faptului că erau într-o combinație continuă cu vorbe urâte.
― Bastian, cum rămâne cu Sarah? am întrebat, evitând să mă uit la el.
Dintr-o dată, tavanul părea foarte interesant. M-am uitat la candelabrul cu cristale, vechi cu adevărat, și am așteptat ca el să vorbească.
― Hm? a mormăit.
Mi-am întors buimacă capul spre el.
― Sarah. Blondă, frumoasă, prietena mea...cu care te-ai culcat câteva nopți...
― Ah, da. Ce-i cu ea? s-a ridicat într-un cot.
Și-a pus mâna pe unul din sânii mei și a început să tragă linii pe el cu degetul arătător. Am simțit mici fiori, iar pumnii mi s-au strâns de cearceaf. Uram efectul pe care îl avea asupra mea.
I-am prins mâna și i-am dat-o la o parte, simțind cum mă enervez. Bastian s-a încruntat nemulțumit.
― Care-i problema, Clara?
― Problema este că... Dumnezeule, Bastian! Este prietena mea...
Și-a dat ochii peste cap și m-a prins de încheietură. A ridicat-o și a dus-o la buze, începând să îmi sărute fiecare deget în parte. Eram hipnotizată de mișcările lui, dar am clipit des și am încercat să-mi revin. Era o chestie importantă. Mi-am smuls mână și m-am ridicat în șezut, acoperindu-mă cu covertura.
― Cui îi pasă de ea, Clara? a oftat, lăsându-se înapoi pe spate. Îmi strici tot cheful cu dramele tale.
Am rămas cu gura deschisă la indiferența lui.
― Ești...fenomenal! am mârâit, ridicându-mă în picioare.
― Hei, unde pleci?
― Să vomit! am ridicat tonul, ieșind din dormitorul lui ca o vijelie, înfășurată ca o clătită în covertura care pastra mirosul lui, amestecat cu cel de alcool.
L-am auzit râzând în spatele meu, iar asta mă enerva și mai tare. Am trântit ușa dormitorului meu, simțindu-mă ca naiba. M-am culcat cu... ce era Bastian pentru Sarah? Oh, frate! Nu eram deloc mai bună ca ea. Nici măcar nu m-a interesat ce relație este între ei înainte de a mă culca cu el.
― Mă voi întâlni mâini cu ea, am vorbit singură în timp ce am luat niște haine din dulap și m-am îndreptat spre baie, pentru un duș scurt, cu apă fierbinte.
Uram și adoram, în același timp, mirosul lui impregnat pe pielea mea, și tot ce voiam era să scap de el, de amintirea atingerilor sale care îmi apăreau în spatele ochilor tot timpul când îi închideam.
Ieșită din baie, am stat puțin pe gânduri dacă să merg să îmi iau hainele care acum stăteau aruncate pe jos în dormitorul lui, sau să merg direct în patul meu, pentru un somn bine meritat. Având în vedere că nu mai făcusem sex de atât de mult timp, mă simțeam ciudat acum.
Am întredeschis pleoapele, simțind că soarele este prea puternic pentru ochii mei prea obosiți. Dacă era să fiu sinceră, aș recunoaște că nu prea reușisem să dorm, vinovăția a ceea ce am făcut mă urmărea ca o umbră. M-am trezit hotărâtă să am o discuția cu Sarah pe care am tot evitat-o. Nici ea nu mă sunase, așa că nu puteam să nu mă întreb dacă și ea se simțea jenată sau pur și simplu nu îi mai păsa. Dacă nu cumva a rupt prietenia cu mine atât de ușor.
M-am ridicat din pat și m-am întins cât eram eu de lungă, câteva oase trosnind. Nu mă așteptam ca Bastian să fie treaz, luând în vedere beția, așa că am ieșit liniștită din cameră, zece minute mai târziu, îmbrăcată în trening, pregătită pentru alergatul de astăzi.
Frigul mi-a intrat în oase imediat, dat odată ce am început să alerg, am simțit cum mă încălzesc și în scurt timp nu am mai simțit deloc aerul rece. În schimb, am putut simții cum mușchii mi se relaxau, iar mintea începea să îmi fie mai lucidă, iar gândurile mai puțin haotice. În timp ce îmi mișcăm regulat picioarele, în minte îmi apărea noapte trecută, fiecare atingere, fiecare sărute. Felul în care mi-a luat apărarea și l-a amenințat pe fratele meu, dar și noaptea în care m-a căutat în pădure și m-a cărat în brațe. A făcut și lucruri bune. Dar, pe de altă parte, m-a rănit de câteva ori prin vorbe urâte, dar totuși de mai multe ori a fost bun cu mine, în ciuda a ce voia să pară.
M-am întors la conac și am încetinit pasul. În timp ce înaintam în curtea uriașă, ochii mi s-au ridicat la fereastra lui Bastian, rămânând surprinsă să-l văd acolo, privind afară. Am întors capul, prefăcându-mă că nu l-am observat. Încă nu știam ce simt cu adevărat referitor la noaptea trecută. Speram să fiu mai lămurită după ce aveam discuția cu Sarah, dacă ea va dori să vorbească cu mine.
După ce am făcut un duș și m-am îmbrăcat în haine comode și curate, am coborât în bucătărie pentru a pregăti micul dejun.
Însă, înainte de asta, i-am trimis un mesaj Sarei.
,, Hei, ce mai faci? "
Speram din suflet să îmi răspundă. Neavând chef să gătesc în dimineața asta, am făcut rapid un platou cu brânzeturi, măsline, mezeluri și un ceai fierbinte, plus multă cafea cu lapte.
Am urcat scările și m-am oprit abia când am ajuns la ușa lui Bastian, unde am bătut cu reținere de două ori. Nici un răspuns. Ce naiba? Ascultând cu atenție, nu am auzit nici un zgomot. Ah! Deci așa procedează?
― Bastian? am strigat, exasperată.
― Ce vrei? a strigat la rândul lui, iar pașii lui au început să se audă din spatele meu, nu din spatele ușii de care stăteam aproape lipită.
Am icnit surprinsă și m-am întors, trezindu-mă cu el în fața mea, la doar câțiva centimetrii distanță. Chipul lui era neutru, deloc nervos sau bine dispus. Părea chiar plictisit. Acum mirosea bine, nici vorbă de alcool sau tutun.
― Masa. Dacă vrei să mănânci, am vorbit aproape robotic din cauza emoțiilor.
― Nu, nu vreau, mi-a răspuns sec.
Abia acum am observat și rucsacul negru pe care-l avea în spate. Am ridicat din sprâncene și am făcut semn spre el, curioasă.
― Pleci undeva?
― La o drumeție prin pădure.
Și-a pus mai bine rucsacul pe spate și a luat-o din loc. L-am privit câteva clipe cu nehotărâre, apoi am început să alerg spre el, punându-mă în fața lui. Și-a pus degetul arătător pe fruntea mea și m-a împins, ca pe un copil. A trecut de mine și a început iar să meargă.
― Lasă-mă să vin cu tine! am strigat, uimindu-mă și pe mine.
S-a întors spre mine. Ochii i s-au îngustat, iar buzele i s-au strâmbat puțin, abia vizibil. Am atras adânc aer în piept și am făcut acei câțiva pași care ne despărțeau.
― De ce dracu' aș face asta? Vreau liniște, nu pe cineva să mă bată la cap cu drame.
Am strâmbat din buze când mi-a venit să-i spun ceva de bine și am ales să ignor comentariul lui nepoliticos și enervant. Încă nu mă obișnuisem cu comportamentul lui care se schimba radical de la o oră la alta.
― Îmi place să mă plimb prin pădure și m-am săturat să stau închisă în casă, i-am mărturisit purul adevăr.
― Așa, și? s-a strâmbat mai tare, călcându-mă pe nervi.
Ceva îmi spunea că adora să facă asta. Ar putea fi activitatea lui preferată. Necioplitul!
― Deci, mă iei sau nu? mi-am încrucișat brațele la piept, ofticată.
― Te aștept în spatele conacului, a mormăit cu neplăcere înainte de a pleca.
Am așteptat să coboare înainte de a zâmbi larg, entuziasmată. Îmi plăcea la nebunie drumețiile prin pădure, iar pădurea asta nu o explorasem destul. De entuziasmată ce eram, nici nu îmi mai păsa că trebuie să mă cert cu el tot drumul, după cum îl cunoșteam.
Am intrat în dormitor, m-am schimbat din nou în ceva călduros și comod, mi-am luat o pereche de ghete sport, o geacă impermeabilă și un rucsac în care am pus telefonul, apă și alte chestii folositoare. Ba chiar, am făcut în grabă și câteva sandwichuri din mezelurile și brânza pe care le pregătisem. Chiar când să ies din casă, telefonul a piuit. Probabil era Sarah, dar trebuia să aștepte acum.
Am văzut că sunt ceva cititori și aici ❤️
Vă mulțumesc!
Noapte bună!
M-aș bucura să citesc părerile voastre 🙈❤️