Partners|| J.JK.×reader

|Asta o sa se termine aici|

Înainte de a ma aseza langa (N/T), imi schimbasem hainele și facusem un dus. Încă puteam simți mâinile lui Hyunae plimbându-se si pipaind fiecare părticică din corpul meu.Eram dezgustat de tot ceea ce se întâmplase cu o noapte în urmă. Nu ma puteam privi în oglindă. Sunt conștient de faptul că nu e prima dată când ma culc cu ea, dar de data aceasta e diferit. Am pe cineva în inima mea care mă face să ma indragostesc din ce in ce mai mult pe zi ce trece, iar eu, ca un dobitoc, m-am lăsat prostit de o alta fata si am înșelat-o. Gandul ca am putut rani persoana iubită mă determina să mă detest. Oftez lung înainte de a întra în dormitor, pregătit să vad in mijlocul patului zidul făcut din perne pe post de separator. Intru incet in încăpere crezând că (N/T) poate adormise, insa era trează. Statea pe marginea patului și isi privea bandajul.

-Ma poți ajuta sa il schimb? întreabă. Trebuia sa fac asta acum câteva ore...

-Sigur!

Iau rapid trusa de prim ajutor aflată într-unul din sertarele din camera și ma asez mai aproape de ea. Iau foarfeca, cu grija începând sa tai bandajul vechi. (N/T) tinea ochii închiși așteptându-se probabil sa simta durere. Rana nu era foarte mare, 3 copci fiind suficiente pentru a o inchide. Analizez atent locul vatamat si intreb:

-Cand trebuie să mai mergi la doctor?

-Peste 4 zile...

Tinea capul in partea opusă, mâna stânga strângând puternic marginea patului.

-Nu am făcut nimic încă, continui si curăț incet cu betadina.

Ma foloseam de mișcări fine. Apăs puțin mai tare in anumite locuri pentru a mă asigura ca rana nu se va infecta, (N/T) chițăind ca un copil mic. După ce termin de bandajat, ii sărut delicat mâna și o mângâi.

-Multumesc! spune rapid si se îndepărtează putin de mine. Crezi că poți continua povestea despre tine? Încă nu am aflat cum ai ajuns în Coreea.

Se întinde in pat, luând o perna in brațe. Sta pe spate și lovește usor cu mâna bandajata locul gol. Ma asez aproape de ea, simțind cum aceasta încearcă sa se îndepărteze. Îi cuprind talia cu o mână și o opresc.

-Voi continua povestea doar dacă ma lași sa te țin în brațe, spun si o lipesc de mine.

Strange tare perna in brate, jumătate din fața fiindu-i acoperită de aceasta. Când privirile noastre se întâlnesc, afișez un mic zâmbet parcă încercând sa imi cer scuze pentru tot ceea ce făcusem.

-Continui povestea? întreabă și închide ochii.

-Sigur!

Totul mergea perfect. Marfa pe care o preparam era cea mai căutată si dorită, suma de bani câștigați de familiile noastre triplandu-se in doar câteva luni. Acum aveam suficienți bani sa merg la cel mai renumit liceu din oraș și chiar să imi cumpăr propriul apartament. Ca de obicei stăteam în micul laborator al tatălui Avei, singur de această dată, ca să prepar substanțele interzise. Nu stiam pe unde umbla fata, însă speram din tot sufletul că îl tine pe tatal ei ocupat ca să nu cumva sa fim prinși.

-Ava, tatal tău m-a rugat să- JUNGKOOK!?

Scap din mâna eprubeta in momentul in care dau cu ochii de tatăl meu. Ce căuta aici? Strangea in pumn bucata de hârtie care probabil trebuia sa ajungă la Ava si se apropie cu pași repezi de masa de lucru. Analizează tot ce se afla pe aceasta si încearcă cu greu să nu explodeze de furie.

-Stiam eu, șoptește. Stiam eu ca fetișcana aia nu e capabilă să realizeze o substanță atât de pură, aproape perfectă. Dar, face o scurtă pauză și isi muta privirea spre mine, nu mă așteptam ca tu sa faci asta.