Partners|| J.JK.×reader

|Clătite|

(N/T) P.O.V.

   Eram trează de cateva zeci de minute, uitându-ma la Jungkook cum dormea. Statea pe spate, buzele usor întredeschise, una din mâini fiind așezată pe pieptul său. Încă nu îmi puteam revenii dupa cele întâmplate seara trecută. Un băiat atât de dulce ca el să prepare droguri? Nu ti-l puteai imagina in postura unui dealer ucigaș. Corecție. Preparator sau cum i se spune. De obicei, in scenariile de genul, cei care se încurcă cu astfel de treburi ajung sa ucidă, sa își distrugă viața. Continui sa îl privesc pe băiat cum doarme, brusc acesta deschizându-și încet ochii. Mă prefac ca dorm si incerc să respir normal, deși imi era dificil.

   -Stiu că nu dormi, spune chicotind.

   Imi fac curaj sa îl privesc. Zâmbește. Acea privire blândă de pe chipul său pe care doar mie mi-o oferea mă împinge să nu renunț la el, chiar dacă nu este un băiat asa cuminte cum imi imaginam.

   -Imi e foame,reusesc sa spun, acoperindu-ma cu pătura.

   - Nu stiu sa gătesc...

   -Te pot învăța să faci clătite?

   - De ce nu ai mers sa manânci? Stii sa gătești, am tot ce iti trebuie in bucătărie-

   -Imi era frica ca nu cumva sa mai descopăr si alt secret oribil de al tău, îl întrerup.

   -Stai liniștită! Ăla era singurul meu secret.

   L-am auzit oftand. Simt ca se ridică din pat, asa ca decid să ies de sub pătura. Îl urmăresc cu privirea, simțindu-ma vinovată pentru ce spusesem. Imi doream enorm sa aflu de ce face acel lucru si ce legătură au părinții lui cu toata povestea asta, însă se putea observa cu ușurință în comportamentul lui ca nu isi doreste sa vorbeasca despre acest subiect. Imediat după ce iese din cameră, decid să părăsesc patul confortabil, mergând încet, cu grijă spre bucătărie. Deschid nesigură cateva dulapuri la întâmplare și scot toate ingredientele necesare pentru prepararea clatitelor. Gustos si usor de preparat.

   -Mă bucur sa vad ca nu mai esti asa încordată, spune Jungkook făcându-si simțită prezența. La ce vrei sa dăm foc?

   -Clatite, chicotesc si imi mut privirea spre el.

   Tristețe. Singurul sentiment care se putea citi pe chipul lui. Așa tare îl afectează tot ce fac si spun?

   -Vrei sa încerci sa le faci tu? întreb.

   -Sigur! raspunde sec.

   Încerca să fie indiferent si sa ascundă ceea ce simte, dar nu reușea. Stau lângă el si îi spun tot ceea ce trebuie sa facă. Îi analizam fiecare mișcare pe care o făcea. Atât de atent si grijuliu, parcă acele ingrediente pentru el erau de fapt niste diamante prețioase. Zâmbesc si îl privesc in continuare. Clatitele erau aproape gata. Nu mai trebuia decât sa le prajeasca.

   - Am reusit! exclamă fericit dupa ce termina de pregatit prima clatita. Am gătit ceva care e comestibil.

   Se apropie ca sa ma îmbrățișeze, însă se oprește brusc. Face un pas înapoi, zâmbetul de pe chipul său dispărând. Cred ca reacțiile mele au fost puțin cam exagerate. Ce e drept e greu sa te controlezi cand observi ca băieții, bărbații sau orice ființă de sex masculin din jurul tău nu dorește decât sex, bani si alcool. Poate ca el chiar nu e asa si face toate astea din anumite motive.

   -Felicitări! spun și îl îmbrățișez strâns, capul meu stand așezat pe pieptul lui.

   Mă cuprinde cu bratele aproape sufocandu-ma in îmbrățișare.

  

                              ***

   Restul weekendului a trecut ca o părere, ziua blestemată de luni anunțându-ma ca trebuie sa imi părăsesc patul confortabil pentru a merge la ore. Am continuat să vorbesc cu Jungkook prin mesaje. Luasem decizia de a întrerupe  orele de meditații la chimie macar pentru cateva zile.

   Alerg pe holurile școlii pentru a ajunge la timp la prima oră. Hyunae ma oprește.

   -Ce te grăbești așa? întreabă. Hai sa mergem împreună!

   Accept doar fiindcă trebuie sa ajungem in clasă și profesorul nu avea să îmi facă morala doar mie ca am întârziat. Continui sa alerg spre scări pentru a coborî la etajului unu unde se află sala in care trebuia sa fim deja. Cobor rapid când deodată Hyunae imi pune piedică. Nu apuc să îmi mențin echilibrul, cazand pe scări până ajung jos. Din cauza loviturilor puternice la cap ametesc. Nu aveam suficientă energie pentru a mă ridica. Scorpia care imi pusese piedică începe să țipe, prefacandu-se probabil ca așa m-a găsit pe hol. E o actriță bună.

   -M-Mana... spune agitată arătând spre mine. 

   Reusesc sa imi mut privirea în direcția indicată de fata. Sânge. O mică baltă se formase in jurul incheieturii mele, panica și starea de amețeală determinându-ma sa leșin.