Partners|| J.JK.×reader

|Dupa 6 ani- partea a II-a|

De îndată ce terminam cu mâncatul de înghețată, luam un taxi care ne lasă în zona pe care (N/T) mi-o trimisese prin mesaj. Toată durata călătoriei am cântat cântecele de copii și am încercat sa găsesc tot felul de activități care sa îmi țină mintea ocupată. De cand imi spusese ca nu știe cine e tatal lui, o mică fărâmă de speranță imi încolțise in suflet.

(N/T) era deja in locul în care stabilisem sa ne vedem, ținuta elegantă pe care o purtase mai devreme fiind înlocuită de perechea de colanți si hanoracul larg pe care le poartă de obicei. Iau sacoșele pline de jucării și îi mulțumesc șoferului. Ma asigur ca Jeongsan să coboare in siguranță din mașină, imediat ce picioarele ii ating pământul începând sa fuga către mama sa. O îmbrățișează și începe să ii povestească despre tot ceea ce făcusem in acea zi. Ce mă îngrijora cel mai tare erau reacțiile ei. Părea că se bucura pentru el, însă era vizibil ca ceva o supăra, o determina sa fie tristă.

"Ce imi ascunzi, (N/T)?"

-Pot să mă mai joc cu unchiul Jungkook si acasă? Te rooooog! Mi-a luat jucării drăguțe si vreau sa ne jucam împreună cu ele.

Jeongsan se roagă de (N/T) încercând sa facă cea mai drăguță expresie facială pentru a o convinge.

-Promit ca nu facem mizerie in cameră, continuă.

Fata îl lasă pe băiat jos și își muta privirea spre mine. Imi doream foarte mult să văd unde stau cei doi, însă trebuia sa par stapan pe mine. Se apropie de mine și îmi inchide nasturii pe care ii deschisesem în parc, în tot acest timp admirându-mi pieptul. Imi analiza intregul corp, privirea sa întâlnind-o pe a mea imediat după ce mă studiase din cap până în picioare. Înghit in sec in încercarea de a imi stăpâni dorințele trupești, modul în care mă privise și acele cateva clipe în care mainile sale micuțe mi-au atins pieptul chiar reușiseră să mă întărâte. Voiam sa o strâng in brate, să avem micile noastre momente intime, exact ca în noaptea pe care am petrecut-o împreună înainte sa intru la închisoare.

-Atunci, începe (N/T) sa spună in momentul in care ma privea in ochi, poate să vină la noi.

In următoarele momente, băiețelul sare in brațele mele și își așează capul pe umarul meu. O privesc in continuare pe (N/T) observând ca înghite în sec. Clar ceva nu era in regula, iar eu imi doream să aflu. Micul apartament in care stăteau cei doi nu era foarte departe de locul în care ne întâlnisem.

Living, un dormitor, baie și o bucătărie deschisa care dădea spre camera de zi. Era suficient pentru cei doi in momentul de față. Semăna destul de mult cu vechiul loc in care obișnuiam să stau in liceu. Jeongsan mă conduce direct pe covorul pufos aflat în mijlocul camerei de zi începând sa desfacă jucăriile. Priveam zambind cum băiețelul se distra încercând fiecare lucru pe care îl cumpărasem.

-Stiam eu ca mami o să te lase sa vii la noi, spune in timp ce studiază o mașinuța. Ti-a închis nasturii cămășii ca sa nu răcești.

Chicotesc și ii ciufulesc parul. Sunt convins că mami nu făcuse asta ca să nu răcesc, însă nu mă deranjase gestul ei.

-Eu cred ca te iubește, continuă și se uită la mine. Lui Jimin nu îi face așa niciodată si sincer... face o scurta pauză, se apropie mai mult de mine si continua: Nu imi place deloc Jimin!

-Nici mie, răspund șoptit și rad.

Pe măsură ce ne jucam, observ cum micul Jeongsan începe să își frece ochii cu dosul palmelor semn ca era obosit. (N/T) plecase deja de ceva vreme intr-un loc știut doar de ea, asa ca il iau pe copil in brate și merg in camera lor. Îl asez ușor pe pat, după care il învelesc. Stau lângă el pe marginea patului și îl mângâi până adoarme. Imediat ce ies usor din cameră, strang jucăriile punandu-le in dulapul din care văzusem ca mai scosese si alte jucării.

-Încă mai ești aici? întreabă (N/T) intrând în casă.

-Nu îl putea lăsa pe Jeongsan singur.

-Singur? I-am spus lui Hoseok să vină la voi acum doua ore...

Instinctiv imi caut telefonul in buzunarele pantalonilor și observ o mulțime de apeluri pierdute plus un mesaj scris cu majuscule:" ESTE AL TAU. SPER SA VA BUCURAȚI DE MOMENTUL TATA-FIU." Simțeam ca Universul imi spusese in acel moment să verific telefonul. Citesc mesajul cu voce tare și o privesc pe fata.

-Nu pot sa cred ca ti-a spus, rosteste în șoaptă aproape plângând.

Tremura și se îndepărta încet de mine.

-Chiar aveai de gând să ți ascuns de mine faptul ca sunt tatal lui Jeongsan?

-După ce mi-ai spus că ma iubești, te-ai sucit și mi-ai cerut să nu te mai caut. Chiar crezi ca mai aveam curajul să îți spun că avem un copil dupa asta?

Nu puteam raspunde. Avea dreptate, însă intenția mea nu fusese rea. Pur și simplu îmi doream doar să nu o mai rănesc. Fac un pas mare pentru a ma apropia de ea și o prind de talie. Ii pun rapid mâna peste gură, strângând-o in brațe. Barbia imi era așezată pe capul ei, întregul meu corp acoperindu-l pe al fetei. Crescuse copilul nostru singura aproape 6 ani.

-Ti-am spus ca te voi iubi mereu indiferent de ceea ce o sa se întâmple, spun. Nu am vrut să ma vezi cât timp am fost închis fiindcă stiam ca ti-as fi făcut mai mult rău.

Simt cum mâna pe care o tineam peste gură fetei este atinsă de lacrimile acesteia. Ma indepartez puțin pentru a o putea privi. Era trsita si plângea din nou din cauza mea. Ii șterge lacrimile, imediat după lipindu-mi buzele de fruntea ei. Nici nu voiam sa mă gândesc prin câte trecuse după ce fusesem închis. Încă imi ținea mâna peste gura ei, știind că asta ar fi singurul mod de a o face să tacă. Ideea de a o săruta îmi trecuseră prin minte, dar nu voiam să forțez lucrurile. Își ținea ochii închiși, lacrimile curgând în continuare pe obraji.

-(N/T)... Dacă nu vrei încă să îi spui lui Jeongsan că eu sunt tatăl lui, îți voi respecta decizia.

In secunda următoare, fata își deschide ochii șocată. Își clatină capul in sens negativ, parcă încercând să mă mustre pentru ce tocmai zisesem. Nu intelegeam ce își dorește. În urmă cu doar câteva momente am aflat că nu ar fi vrut să îmi spună ca avem un copil împreună, iar acum expresia sa facială imi spune cu totul și cu totul altceva. Decid să îi ofer puțin spațiu, așa că mă îndepărtez.

Ceea ce a urmat după a fost lucrul care m-a șocat pe mine. (N/T) îmi prinsese chipul în palme și își unise buzele cu ale mele pentru câteva secunde. Cât de mult îmi lipsise asta. Fara ezitare, o prind de talie și adâncesc sărutul. Faptul că făcuse primul pas îmi dăduse de înțeles că aveam permisiunea de a o simți în profunzime.

-Stiam eu! glasul firav al micului Jeongsan întrerupând momentul. Știam eu că Jungkook este tati al meu! Mami niciodată nu este atentă cu străinii ca să nu răcească, ba chiar nici cu Jimin de care nu mi-a plăcut niciodată, continuă să vorbească țopăind de fericire.

Alearga spre noi și ne îmbrățișează. Onserv ca (N/T) se abține din greu să își stăpânească plânsul, probabil dorind să nu îl îngrijoreze pe Jeongsan. Îl ciufulesc ca mai apoi să îl iau în brate pentru a fi la același nivel. Zâmbetul său inocent, bucuria și energia pozitivă pe care o emană făcându-mi inima să îmi bată haotic în piept.

In sfârșit visul meu de a avea o viață normală și o familie iubitoare a devenit realitate.