Partners|| J.JK.×reader

|Iubita mea|

Hoseok P.O.V.

   Învârt pixul intre degete încercând să nu adorm. E destul de neplăcut sa ai matematică la prima oră cand abia stii cum te cheamă. Un țipăt puternic de spaimă răsună chiar pe holul in care se află clasa in care am oră. Ma ridic din banca involuntar. Voiam sa merg sa vad ce se întâmplă, dar doamna profesoară ma sfătuiește sa iau loc părăsind clasa repede. O urmăresc cu privirea pana părăsește încăperea. Bineinteles ca nu am ascultat-o și am mers dupa dumneaei. Tipatul acela a fost al unei fete, iar eu voiam sa ma asigur că nu este al surorii mele. Observ in dreptul scărilor o elevă care plânge in hohote, profesoară de matematică cerându-i explicații.

   -Te rog sa imi răspunzi la intrebare, domnișoara! Ce s-a întâmplat? 

   -N-Nu ar trebui sa o ajutam?

   -Am chemat deja salvarea și o voi anunța si pe asistenta medicală a școlii. Trebuie sa lăsăm profesioniștii sa isi faca treaba.

   -O... O sa moara?

   -Cine? întreb curios.

   -H-Ho-Hoseok?

   - Fata de la piesa de teatru?

   Aproba cu o simplă mișcare a capului ținându-si privirea lăsată.

   -Imi pare nespus de rau!

   Imediat după ce spune asta, începe să plângă mai tare. Ma apropii mai mult de ele si îmi mut privirea spre scări. Ce naiba se întâmplase? Imediat ce mi-am pus această întrebare, răspunsul m-a lovit ca un fulger. (N/T). Întinsă pe jos cu mâna plină de sânge. Sora mea se află in stare grava, iar ele nu fac nimic. Cobor in graba scările si injur printre dinți.

   -(N/T), micuțo, ce ai făcut? spun in timp ce o iau in brate.

   -Nu ai voie sa o atingi! imi atrage atenția profesoara.

   -TACI!

   În acel moment nu mai ținusem cont de faptul ca ma adresez unui cadru didactic. Eram mult prea speriat. O țineam in brațe și îi pupam fruntea in încercarea de a o trezi. Alți câțiva profesori își fac apariția, asistenta școlii împreună cu un alt asistent al ambulanței vin sa o ia pe (N/T). O strâng mai tare in brate parcă vrând să o țin doar pentru mine.

   -Vin cu voi! spun agitat.

   -Ar trebui sa rămâi la ore, tinere, ma sfătuiește asistentul.

   -Sunt fratele ei. Nu plecati de aici cu ea daca nu o însoțesc eu sau un părinte. 

   Îmi țineam in continuare sora in brate. Refuzam sa ii las sa o atingă pana nu aveau de gând să-mi confirme ca pot merge cu ei la spital.

   -Ii vom suna noi pe părinții voștri, ma anunță directorul.

   -Eu. Merg. Cu. Ea.

   Într-un final primesc aprobarea echipajului ambulanței. O duc pe (N/T) la  mașină și îi deschid cămașa.

   -Ce crezi ca faci? întreb agitat.

   -Stai linistit! Nu îi facem nimic rau.

  

                             ***

   Imediat ce am ajuns la spital, doctorul a dus-o pe fata in blocul operator. Ma jucam cu degetele nervos si asteptam o veste din partea unui medic sau al unei asistente. Părinții noștri au ajuns imediat după noi, mama încercând din greu să nu plângă pentru a părea puternică. Imi mângâia spatele, din cand in cand îmbrățișându-ma. De ce ar vrea cineva sa o rănească pe (N/T)? Nu a supărat niciodată pe nimeni.