Partners|| J.JK.×reader

|Doar taci si sărută-ma|

Era trecut de miezul nopții, somnul refuzând să imi fie aliat. Lichidul din perfuzie reușise să imi intre in corp de cateva zeci de minute, asa ca luasem decizia de a-mi scoate acel furtunas din branula. Reusesc sa fac acest lucru, însă uitasem complet ca, din cauza presiunii, sângele imi v-a țâșni. Capacelul care trebuia înfiletat pentru a opri sângerarea fusese rupt in urma încercărilor mele de a scăpa de perfuzie. Aveam nevoie la toaletă și nu doream sa ma plimb cu acea punga după mine. Cateva picături de sânge pătează halatul pe care il port, semn ca trebuia sa găsesc o asistenta cat mai repede.

-Asistenta! strig cand reusesc sa ies din salon. Am nevoie de ajutor!

Holul, pustiu ca de obicei in jurul acestei ore, imi ofera o stare de frică, tot ce se află în jurul meu parca facand parte dintr-un film de groaza. Grăbesc pasul încet, încet începând sa alerg. Nu stiam de ce sau de cine fug, dar aspectul înfiorător al clădirii ma înspăimânta. Brusc ma opresc când ajung în fata biroului lui Jungkook. De data aceasta purta o discuție aprinsă cu Ava. Roscata iese furioasă din încăpere si pleacă, fără sa ma observe. Continui să îl privesc pe baiat uitând complet de motivul pentru care parasisem salonul. Purta un tricou negru mulat si o pereche de blugi asortați. Comparativ cu varianta sa din liceu, acum este mult mai masiv și mult mai matur. Se schimbase enorm. Isi trece degetele prin par cu scopul de a se calma, moment în care mă observă. Din cauza sentimentului de teamă care încă nu mă părăsise, fac o pirueta și incep sa fug din nou. Ceea ce nu observasem cât timp ma uitam insistent la Jungkook a fost că o cantitate semnificativa de sânge se prelimsese pe mâna, mai apoi căzând pe podea. Alunec din cauza aceasta și cad murdarindu-ma.

-De ce naiba încerci sa mai fugi și acum? întreabă furios băiatul.

-N-Nu fug, raspund si ma ridic in șezut, e-eu...

-Tu ce?

-E-Eu...

Ma opresc din a vorbi și ii arat branula. Oftează, luandu-ma pe sus. Imi asez capul pe umărul său refuzand să deschid ochii. Nu stiam unde mă duce, insa ma simteam  in siguranță când ma tinea asa aproape de el. Se apleacă putin, sunetul produs de ușa indicând ca am ajuns unde își dorea. Ma așează pe un pat, imediat după făcându-mi curajul sa privesc în jur. Biroul lui? O încăpere decorata simplu, pe unul dintre pereți se afla o biblioteca plina de cărți despre anatomie si chimie organica, iar pe celalalt patul pe care stau și cateva dulăpioare in care probabil tinea diferite lucruri necesare pentru consultații. Undeva mai aproape de ușa era o canapea mica, in fata acesteia fiind așezată o masuta de lemn rotundă cu cateva broșuri pe ea.

-De ce nu ai apasat pe butonul aflat deasupra patului? spune si imi scoate branula din mâna. As fi venit imediat.

-Nu am observat acel buton si oricum parea ca esti ocupat, deci...

Imi pune un plasture peste mica intepatura, mutându-si privirea spre mine.

-Nu aveam treaba, continua in timp ce imi șterge mainile de sânge cu ajutorul unui prosop umed.

-Te-am văzut noaptea trecută cu ea, spun din senin.

Isi muta privirea spre mine panicat.

-Ai văzut...

-Da...

-Care parte?

-Dumnezeule! Nu pot sa cred ca ai întrebat asa ceva.

Il împing și ma dau jos de pe pat. Trec pe lângă el vrând sa părăsesc incaperea.

-(N/T), trebuie sa iti pun o branula noua.

-Nu mai am nevoie. De dimineață oricum plec.

-Halatul încă iti e murdar de sânge. Trebuie sa te schimb!

Ma răsucesc pe călcâie pentru a-l putea vedea, cuvintele rostite de el în urma cu cateva minute făcându-ma sa rosesc.

-Tu? Stai puțin! Cumva m-ai...

-Da. Nu puteam sa ii las sa te vadă dezbrăcată, asa ca te-am schimbat eu, răspunde rapid fiind la fel de stânjenit ca si mine. Aveai lenjeria intima pe tine. Nu am vazut nimic.

Imi acopar chipul cu palmele fiind mult prea rușinată ca sa il privesc.

-Chiar l-ai lăsat sa te atingă? sparge liniștea stânjenitoare care se așternuse in incapere.

-Da, il lămuresc încă ținându-mi mainile pe chip. Chiar il plac, mint cu scopul de a-l scoate din sărite.

Nu puteam accepta tot ceea ce se intampla. In loc sa imi explice de ce a rupt legătura cu mine, punea tot felul de întrebări idioate care nu își aveau rostul.

-Atunci, dacă acest băiat te face fericita, de ce ai încercat sa te sinucizi?

-Nu am încercat sa fac asa ceva! Am luat o doza mult prea mare fără sa realizez. Nu fusese prima data când comsumam mai mult decât era necesar, dar aparent am exagerat de data aceasta. Imi dai un halat curat?

Observa ca nu doresc să continui conversația, asa ca scoate dintr-un dulap un halat curat. Mi-l înmânează si trage jaluzelele.

-De ce ai facut asta? Intreb confuza.

-Vrei sa te vadă cineva aproape dezbrăcată?

- Cine a spus ca ma voi schimba aici?

-Vreau sa vorbim puțin dupa ce te schimbi, te rog!

Oftez si ii fac semn sa se întoarcă pentru a ma putea schimba. Scap rapid de halatul murdar înlocuindu-l cu cel curat. Ma apropii de băiat cu pași mărunți. Ii ating ușor umărul cu degetul arătător, imediat după asigurându-ma ca între noi se păstrează distanța. Observă acest gest pe care il fac, asa ca, din doar doi pași, se apropie lipindu-ma de el.

-J-Jungkook, c-ce...

-Doar taci și sărută-ma!

Nu l-am putut respinge. Totul se întâmplase atât de rapid încât nici nu am realizat ca răspundeam atingerilor sale. Imi lipsite al naibii de mult și chiar voiam sa profit de moment.