Partners|| J.JK.×reader

|Tu le prepari,Jungkook.|

         (N/T) P.O.V.

Întrebare rapida înainte de a citi: Lucrez la o noua poveste cu Jungkook, iar mai nou e blond. Ati dori ca în acea poveste sa fie blond sau brunet/șaten(culori care i se potrivesc mult mai bine din punctul meu de vedere)? Va rog sa răspundeți, chiar dacă nu votați. Vad si eu ca am 40 de ochișori cand postez și doar un singur vot🤣🤣🤣 Nu vreau voturi, dar puteți doar sa răspundeți la o întrebare amarata. Poate o sa va placa noua poveste.😁🤔

Întregul corp imi e paralizat. Indiferent cat de mult incerc să ma mișc, nu reusesc. Simt cum lacrimile mi se preling pe tâmple, frica si starea de amețeală fiind singurele lucruri pe care le pot simți. Voiam să tip dupa ajutor, însă nu reușeam sa scot decât mici sunete pe care nimeni nu le-ar fi putut auzi. Incep să respir din ce în ce mai greu, lucru care ma determina să mă panichez și mai tare. E atât de înfricoșător să știi ca ești pe moarte și ca nu poți cere ajutor. Incep ușor, ușor să nu mai disting lucrurile din încăpere, totul devenind doar o imagine neagră. Înainte de a-mi pierde de tot cunoștința, am putut auzi cum Eunwoo, prietenul meu cel mai bun, imi striga numele.

In urma cu câteva ore 

Prima petrecere la care merg de cand sunt studenta. Nu imi doream sa fiu aici, insa amicul meu a insistat sa vin, susținând că asta ma v-a ajuta să scap de "stres". Adevărul era ca venisem la această universitate pentru a-l găsi pe Jungkook. Voiam explicații. Imi promisese ca vom vorbi zilnic, ca vom tine legătura si ca totul o sa fie bine, dar dupa ce a plecat din Coreea, nu am mai primit vreun mesaj de la el. Ma blocase pe toate rețelele de socializare, inclusiv numărul de telefon. De o luna și jumătate încerc sa dau de el.

-Nu te mai gândi la el, spune Eunwoo. Distrează-te!

Se sprijină de perete și ma forțează sa stau în fața lui. Imi ține strans încheieturile pentru a ma impiedica sa fug.

-Da-mi drumul! Ne vad ceilalți, replic dur fara sa il privesc.

-Fac asta doar dacă imi promiți ca te vei distra.

Ma simțeam atât de mică in preajma lui, nu doar din vina înălțimii, ci și din cauza faptului ca mereu reușea să mă domine. Observă că nu am de gând sa ii ofer un răspuns, asa ca ma trage mai aproape de el, spațiul dintre noi fiind inexistent.

-P-Promit! raspund, obrajii arzându-mi din cauza gestului său.

Zâmbește și imi sărută obrazul, imediat după pierzându-se in multime. Caut prin buzunar micul plic cu pastile pentru a ma putea distra. Le strâng usor in pumn si zambesc slab. Tu le prepari, Jungkook. Mereu le iau cand imi lipsești, insa nu si acum. Deschid plicul si iau una. Il privesc cateva secunde neștiind ce voiam sa fac de fapt. Mai luasem doze mari până acum, în special când voiam sa evadez din aceasta lume, iar unul din acele momente ar fi acesta. Scot restul de pastile ramase în plic și le înghit pe toate.

                              ***

Iau o gura mare de aer și deschid larg ochii simtindu-ma ca si cand m-as fi trezit dintr-un coșmar. Imi pipai bratele și picioarele fiind fericită de faptul ca imi revenisem. Tremur ușor cand imi ating tălpile de podeaua rece, un mic fior străbătându-mi intregul corp. Ma indrept cu pași mici spre ieșirea din salon dorind sa găsesc un medic sau o asistenta. Deschid sfioasa ușa și arunc o privire pe hol. Era liniște. Privesc ceasul digital care indica ora, 4:00 dimineața, și ziua.

-Duminica? șoptesc. Sunt aici de vineri seara...

Inghit in sec și continui să caut pe cineva. Atenția imi este atrasa de către geamul de sticla al unui birou.Cineva era înăuntru. Zambesc si ma apropii mai mult, imediat ce ajung mai aproape regretand ca am luat aceasta decizie. Nu stiam dacă încă ma aflu sub influenta drogurilor, dar îl vedeam pe el. Pe Jungkook. Din păcate nu puteam sa vorbesc cu el fiindca parea foarte ocupat. E destul de dificil sa primești un oral din partea unei roșcate.

-Si mie mi-a fost dor de tine, șoptesc aproape plângând.

Ma indrept spre salonul in care fusesem dusa in asa fel încât sa nu fiu observată. Ajunsă in locul din care plecasem, decid sa ma schimb pentru a fugi de aici. Nu eram pregatita sa ii vorbesc, mai ales dupa ceea ce am văzut mai devreme. Chiar asa repede a uitat de mine? Imi iau hainele care se aflau pe dulăpiorul de langa pat și ma schimb cat de rapid pot. Branula pe care o aveam la mâna dreapta  mă încurca, dar imi era mult prea teama sa o scot de una singură.

-Perfect! exclam fericită dupa ce reușesc sa ma îmbrac.

Deschid brusc usa si incep sa alerg spre lift.

-Trebuie să o verific pe (N/T), Ava. Nu am timp de prostiile tale, spune Jungkook iritat.

-Si dupa? Oricum nu cred ca s-a trezit încă.

Vocile celor doi se aud din ce in ce mai aproape, asa ca intru într-un salon. Incaperea era luminata de o lampa roz de copii care proiecta pe pereți steluțe. Fetița, proprietară a acelei lămpi, se trezește și ma privește nedumerita.

-Nu esti domnul iepuraș, șoptește dezamăgită.

-Domnul cine?

-Domnul Jeon...

Zâmbesc involuntar, gandul ca aceasta fetita il asociase cu un iepuraș determinând aceasta reacție a mea.

-La naiba, Ava! LA NAIBA! A fugit si e numai vina ta.

-Cu ce sunt eu vinovată ca ai acceptat sa ti-o sug?

-Ce sa suga? întreabă fetita confuza.

-Vitamine, raspund mai incet. Vorbeste cu o alta pacienta. Nu e frumos sa le ascultam conversația.

-In regula!

Vorbea foarte tare, iar asta nu era de bine pentru mine. Ii fac semn sa nu mai spună nimic in momentul in care cei doi "porumbei" trec pe lângă salonul in care ma aflam.

-De ce nu iti place domnul Jeon? Este foarte frumos și imi spune ca sunt dulce ca o bombonica, zice destul de tare zâmbind.

-Lily, cu cine-

In momentul in care deschide ușa și ma vede, se opreste din a mai spune ceva.

-Buna, Cookie, spun cu voce tremurândă.

-Ai dreptate! Seamana cu un fursec(cookie), intervine Lily, chicotul ei fiind singurul lucru pe care l-am auzit înainte de a lesina.