Partners|| J.JK.×reader

|Introducere|

                         (N/T) P.O.V.

    Primele cateva săptămâni au trecut ca o parere, viața de licean fiind mult mai grea decât îmi imaginam. Ce e drept eu ingreunam situația. Ador sa ma implic in activitățile care se organizau în afara școlii și pe lângă asta mai lucram si ca bona pentru banii de buzunar. Deși tot liceul stia ca sunt sora lui Hoseok și că părinții puteau plăti si studiile mele, am preferat să nu ies in evidență cu asta si să îmi văd de ale mele. 

   Ma uit in dulap dupa cartea de matematică, grăbindu-ma să ajung la cantină pentru a prinde desert. De obicei mai fac teme in pauza de pranz pentru a avea mai mult timp liber si chiar nu intenționez sa renunț la teme pentru acel desert delicios care iti fac papilele gustative sa o ia razna. Imi scutur capul pentru a-mi reveni și caut in continuare. Ma uit la ceas si constat cu oroare ca in mai putin de trei minute se sună de pauză.

   -Haide, vorbesc singura, am reusit sa ies din clasă mai devreme ca sa am timp si tu, carte de matematică, imi distrugi planurile.

   Marai nervoasă, imediat dupa obiectul de care aveam nevoie cazand pe podea. Zâmbesc larg si o ridic, fugind spre cantină. Clopoțelul a sunat exact in momentul in care am ajuns la destinație. Ma pun frumos la rând si aleg ceea ce vreau sa mănânc. Nu a durat mult până ce s-a umplut cantina, Hoseok afișând un zâmbet urias. Vine in dreptul meu si spune:

   - 7 deserturi cu tot cu al tău.

   - 8, Rose apare de nicăieri lângă fratele meu, completându-l.

   Chicotesc, luându-le banii din mână. Am rugat-o pe Rose sa ma ajute. In calitate de prietenă cea mai bună trebuie sa faca asta si, in plus de toate, desertul ei e in joc. Mergem cu grija prin mulțime, discutând despre diverse lucruri.

   -Nu am vorbit cu el, spune fata tristă.

   -Pe bune? Șapte minute in paradis cu iubirea vieții tale, Jimin, și nu i-ai spus ca il placi? rad puțin de ea.

   -Sa nu uitam ca e vina ta, ok. Din cauza ta stau la aceeași masa cu el.

   - Scuza-ma ca am un frate protectiv care își dorește sa piardă timpul cu mine! Pana la urma... Poti sta la ce masă vrei dacă nu îți dorești sa stai cu amica ta si Jimin, dar mai ales amica ta.

   -E vina lui ca are prieteni asa frumoși, încearcă sa arunce vina pe altcineva.

   Refuz sa ii dau vreo replica deoarece ajunsesem la masă. Cei 6 băieți încă erau la coadă si luau mâncare, eu si Rose așteptându-i. Trebuie sa recunosc ca nu erau băieți rai, dar jumătate de liceu deja mă numea "usuratica" , mai exact frustratele care nu pot ajunge la acești băieți, din cauza ca eram asa apropiată de ei. Sincer nu ma deranja acest aspect. Incep sa mănânc, încet, încet făcându-si simțită prezența și restul. Jimin se așează intre mine si Rose. Ma împinge cât mai departe de ei, gest care mă determinase să ma asez pe mâna persoanei de lângă.

   -E in regula, ma anunță Yoongi obosit. Multumesc pentru desert,(N/T)!

   -Te rog sa ai grija cu sora mea! îl avertizează Hoseok. Esti in ultimul an ceea ce inseamna ca esti si mai proape de a fi major, iar scumpa mea raza de soare e minoră.

   -Exact, Yoongi! intervine Seokjin, cel mai frumos brunet pe care liceul îl văzuse. E clar ca vrea ceva mai bun, continuă si arată spre el.

   - Vezi ca si tu esti in aceeași situație, îl mustra Hoseok.

   - Și tu.

   -E sora mea.

   - Și?

   - Putem doar sa mancam, va rog! spun plictisită.

   Fratele meu renunță la a mai face morală băieților din jurul meu și se așează mancand liniștit. Seokjin sau pe scurt cum prefera sa fie strigat Jin, ne spunea bancurile sale care pe mine chiar ma amuzau, Jimin flirta cu Rose in timp ce Taehyung, coleg de clasa cu Jimin, învața pentru un test. Acele tipuri de adolescenți pe care le întâlnești și în filme, seriale. Exact ce imi doream. Însă, pe lângă Yoongi care era mereu pe jumatate adormit și fratele meu care adora sa vorbească, sa fie in centru atenției, se afla Jungkook. Unul dintre cei mai buni studenți. A refuzat bursa, plătind taxele, cu scopul de a lăsa pe cineva cu o situație financiară nu tocmai bună să ocupe acel loc. Perfect. Prea perfect. Era in al doilea an din cate am înțeles. A dorit să renunțe la traiul pe care i-l ofereau ai lui în America, dorind sa trăiască pe cont propriu.
  

   -Ma ajuți cu tema la engleză? îl întreabă Rose pe Jungkook. Voia sa il facă gelos pe Jimin. Simt asta.

   - Sigur! Imi poti trimite un mail cu ce ai de facut. Prefer să lucrez singur, având in vedere faptul ca esti o fată foarte frumoasă și ai putea sa imi distragi atenția, sigur nu vom face doar teme.

   -Sunt olimpic la engleză, intervine Jimin. Te pot ajuta eu.

   Iubesc lucrurile drăguțe de genul. Ma fac sa imi doresc sa simt acei fluturi in stomac, emoțiile pe care le simți cand persoana iubita e lângă tine. Îi privesc zâmbind, clopoțelul care răsună pe fundal trezindu-ma din starea de visare in care ma aflam.

   -Ce ore mai ai? mă întreabă fratele meu.

   -Matematica, engleza și... cad puțin pe gânduri constatând cu spaimă ca ultima ora pe care o am este...chimie, răspund tristă.

   -De ce esti asa supărată?

   -Nimic. Ne vedem acasa!

   Zâmbesc slab și plec împreună cu Rose spre sala de clasă.