Partners|| J.JK.×reader

|Ora de chimie|

   -Te rog sa mai rămâi cateva minute dupa ce se suna! îmi comunică profesorul.

   Înghit în sec si aprob, privind terifiata ceasul de pe perete. Nu mai erau decât 10 minute din ora, 10 minute până raman singură cu bosorogul ăsta libidinos. Nu mă pricepeam la chimie, dar el imi oferea cele mai mari punctaje la teste fără ca măcar sa-l rog sa faca asta. Pusese ochii pe mine și ma șantaja. Dacă raspundeam in timpul orei greșit, schimba subiectul in așa fel încât situația să fie in favoarea mea. Nu imi placea ceea ce se întâmplă, dar nu voiam sa apelez la fratele meu. Mă descurc singură.

   Clopoțelul a anunțat sfârșitul orei. Elevii părăsesc rand pe rand încăperea, fiecare copil care pleca făcându-mi inima să bată din ce in ce mai tare. Timpul părea ca nu mai trece cand rămâneam singuri. Îi aud pașii cum se apropie încet de mine si se așează pe scaunul de langa.

   -Cum a fost săptămâna asta? Ai întâmpinat dificultăți la vreo materie? începe să vorbeasca, mâna sa strecurandu-se cu nerușinare sub fusta uniformei pe care o port. Imi strânge destul de puternic coapsa cu scopul de a mă face să ma simt bine.

   -N-Nu, răspund încercând sa nu plâng.

   -De ce esti asa supărată? Știi doar ca trebuie sa treci la toate materiile ca să primești bursă în  continuare, face o pauză și strânge ma tare de coapsa, eu aproape tipand de durere, asa ca te sfătuiesc să fii ascultatoare. Te pricepi la chimie fiindca asa spun eu. Poti pleca, încheie conversația și imi sărută obrazul.

   Strâng lucrurile de pe bancă cât de repede pot si fug pana la dulapul meu. Liceul e aproape gol, lucru care ma bucură enorm. Plângeam încet in timp ce luam cateva caiete din dulap. Închid usa acestuia cu putere, lacrimile incetosanu-mi vederea. Le sterg cu dosul palmei si ies repede din clădire.

   Înainte de a ajunge acasa, ma plimb prin parc pentru a ma calma. Nu doream sa ii îngrijorez pe ai mei. Dupa ce reușesc sa imi revin, merg spre casă, gândul ca sfârșitul de săptămână începuse făcându-ma sa ma simt mult mai bine. Deschid ușa, gălăgia din camera de zi acoperind zgomotul facut de aceasta. Intru încet in încăpere, cei șase băieți care ne vizitau regulat in fiecare vineri seară râzând și jucându-se jocuri video.

   -Hei...murmur.

   -(N/T)! exclama Namjoon fericit. Cum ești?

   -Obosită, chicotesc si imi dau o suvita de par dupa ureche. Cum e cu facultatea?

   -Comparativ cu liceul este mult mai greu, dar e placut sa vezi cum încet, încet iti îndeplinești visele. Sincer regret ca am terminat liceul asa devreme. Mi-ar fi placut sa te vad mai des. Iti sta bine cu uniforma școlii.

   -Mulțumesc! răspund rosind usor.

   Simțeam privirile băieților asupra mea, fusta uniformei amplificand starea de rusine pe care o simt. Nu sunt genul de fata care sa poarte fuste foarte des. Imi plac, dar mi se par ca pe mine arată oribil. Namjoon ma complimenta fiindca ne cunoastem de mici si ma consideră ca pe o sora, iar ceilalți nu înțeleg de ce ma analizează atât de atent si nici nu știu cum s-au împrietenit cu Hoseok.

   -Te rog sa mergi in cameră și să te schimbi in cele mai urâte haine pe care le ai, mă sfătuiește fratele meu. Dupa ne găsești tot aici.

   Chicotesc, aruncând o ultima privire asupra băieților inainte de a pleca. Am putut remarca privirea serioasă pe care o avea Jungkook. Se uita la coapsele mele, probabil dezgustat de aspectul lor. Băieții. Pășesc încet pe scări, intrand in cameră. Îmbrac o pereche de colanti negri si un hanorac roz pal mai larg. Optez pentru a-mi prinde părul in coadă. Ma privesc in oglindă zambind scurt. Inainte de a pleca la băieți imi pun telefonul la încărcat si încui ușa.

   Ajunsă în camera de zi încep să ma joc impreuna cu ei pe consolă, arătându-le cine este de fapt adevăratul maestru. Ador sa îl vad supărat pe Jimin când pierde. Mi se pare cel mai copilăros dintre toți. Unul cate unul, băieții încercau sa ma învingă, dar fara succes. Zambesc victorioasă, dansând de fericire. Urma sa joc cu Jungkook. Nu mi se părea priceput la jocuri video. Comparativ cu Taehyung... Ia controler-ul de la Hoseok, putând auzi cu ușurință cum ii șoptise" Fa-o praf!" Poate in visele lui. Jocul începe, Jungkook câștigând intr-o clipă. Imaginați-va! Sapte persoane care stau cu gura căscată și Jungkook care sta plictisit pe canapea.

   - Eu zic sa luam o pauza, spun. Merg sa imi iau ceva de băut. Mai vrea cineva?

   Toti ridică mâna, semn că toți sunt la fe de însetați ca si mine.

   -Voi avea nevoie de ajutor, continui.

   -Vin eu cu tine, se făcu auzit cel care m-a pus cu botul pe labe. Macar atât sa fac dupa ce te-am făcut praf la jocul tău preferat.

   Nu stiu ce m-a socat mai tare, faptul ca mă distruse cu replica sa sau că stie ce joc prefer cel mai tare? Refuz sa raspund si merg spre bucătărie. Deschid frigiderul si ma chinui sa iau băuturi de pe ultimul raft.

   -Ce te supără asa tare de vii in fiecare vineri cu fata aia de caine plouat acasă? întreabă băiatul, ajutându-ma sa iau sticlele de suc.

   -Nimic...

   -Stiu că minți.

   -Știi prost.

   -Haide... Suntem apropiați de vârstă și chiar mi-ar placea sa fim prieteni buni, insistă.

    Inchide frigiderul si ia patru sticle, restul lăsându-le pentru mine. Imi mușc buza inferioară și ma gandesc ce minciună sa ii spun ca sa ma lase.

   -Adevarul e ca nu ma descurc la chimie si e posibil sa pic următorul test, îi zic, afirmația fiind pe jumatate adevărată.

   -Perfect! Maine dupa ore te ajut. Promit că nu spun nimănui despre asta! E micul nostru secret. 

   Iese din bucătărie fericit. Zâmbește, afișând dantura sa perfectă. Asa cum am mai spus. Băiatul ăsta e perfect. Prea perfect ca sa fie adevărat.