Stand By Me

56.

Stăteam toți la masă și mâncam iar atmosfera era atât de plăcută încât nu am putut să-mi șterg zâmbetul de pe chip.
Iubeam clipa asta.
În sfârșit, liniște.

Mă uit spre Jax și-mi trece prin fața ochilor toată viața. Toate momentele alături de el, tot ceea ce nu mă făcea să cred că voi ajunge azi aici.
Îmi zâmbește apoi îmi ia mâna într-a lui.

- Te iubesc.
I-am șoptit că și eu după care m-am întins și l-am sărutat scurt.

*

Îl așteptam pe Jax in biroul lui, toți plecaseră, restaurantul era deja închis. Știu că voia să discutăm, însă nu prea aveam vlagă.

Aud ușa deschizându-se... mă întorc leneșă către el.

- Îți stă bine pe scaunul meu.
Mă tachinează venind spre mine. Se apleacă și mă săruta pe frunte.

Iubeam asta.

- Ce se întâmplă?

- Nimic...

- Nu ești bine, Sienna. Și e destul de dureros că tu crezi că nu observ.

- Îmi pare rău.

- Doar spune-mi... Ce să fac?

- Nimic, eu doar... Ce s-a întâmplat acolo, nu e ușor de uitat.
Îmi apar lacrimi în colțul ochilor însă el mă ridică și îmi șterge chipul. Mă lipesc de el atât de strâns încât îi aud bătăile inimii.

- Sunt aici, Sienna.

- Jax, știu.

- Atunci ști că nu voi permite să pățești ceva. Îmi pare rău.

- Pentru ce...

- Pentru ce s-a întâmplat. E vina mea. Nikolai e vina mea, totul e vina-

- Nu e. Ok? Hai să terminăm cu asta. A fost vina mea și gata. Dennis s-a îndrăgostit de mine, de mine... La naiba! Și ce să vezi, am dat-o in bară ca de obicei.

- Doar pentru că s-a îndrăgostit de tine și i-ai frânt inima nu înseamnă că trebuie să ne omoare pe amândoi.

- Știu. O să... O să trecem peste, adică eu o sa trec peste.

- Poți să-mi spui, Sienna.

- Ce anume?

- Ce te macină. Că nu poți dormi, ca îl vezi pe Dennis... Poți să-mi spui orice.

- Nu am vrut să... Te îngrijorez.

- Mai tare mă îngrijorez când te văd așa.
Îmi mângâia ușor mâna, de sus în jos iar eu îi simțeam respirația caldă pe creștetul capului.

Mă sărută.
Mă topesc.
Îl ador.

- Îmi pare rău că nu ți-am spus...

Acum nu am mai putut opri lacrimile. Voiam să termin odată cu asta.

Plângi, o să te simți mai bine.

- Iubita mea... Iartă-mă că te-am făcut să treci prin așa ceva. Dacă aș fi știut ce plănuiește Nikolai...

- Nu am de ce să te iert, Jax. Probabil creierul meu are nevoie de mai mult timp pentru asimilarea situației.

- Alexis mi-a zis că îl vezi și când ești cu mine...

- S-a întâmplat, dar asta nu în-

- Ești a mea. Nu? Ești a mea.
Am văzut teamă în ochii lui însă nu știam de unde vine. Normal că sunt a lui.

Poate se gândea că aș putea să îl părăsesc pentru cele întâmplate, însă nu aș face asta niciodată. Nici moartă. Am trecut prin acel chin și nu vreau să repet experiența. Suntem împreună, la bine și la rău. În adevăratul sens al cuvântului.

- Jax, uită-te la mine. Voi fi bine. Nu mai plec nicăieri.

- Vei fi bine. Suntem doar noi doi acum.
Îmi spune înainte de a mă săruta delicat.

Atunci, în momentul ăla am simțit că suntem infiniți. Și așa voiam să rămânem. Eu și el. Așa a fost mereu. Doar că nu mi-am dat seama tot timpul. El a fost mereu răspunsul și rezolvarea la tot.

El este viața mea, este destinul meu. Acum, mai mult ca niciodată, sunt convinsa că suntem predestinati. Cu bune, cu rele, el m-a făcut cine sunt iar eu l-am învățat să se schimbe. L-am învățat să fie bun... Pentru mine.

El, Jax Thivaios este omul meu. Iubitul meu și diavolul de care m-am îndrăgostit iremediabil. Chiar și după atâta timp... îl iubesc. Și îl voi iubi mereu, nu am niciun dubiu. Eu sunt a lui, iar el este al meu.

A fost nevoie de multă "muncă" pentru a ajunge unde suntem azi, însă în ciuda drumului anevoios, el este tot ce îmi doresc. Nu credeam că e posibil să iubești pe cineva atât de tare, mai tare decât propria-ți viață. Dar eu sunt exemplul ca așa ceva există. Mi-aș da viața pentru el deoarece acum, sunt convinsa că și el ar face la fel.

- Te iubesc, Sienna. Mereu am făcut-o și mereu o voi face.

- Te iubesc, Jax Thivaios.

- Avem o poveste dată naibii.
Spune el, amuzat, încă tinandu-mă strâns la pieptul său.

- Dar e a noastră. Și e destul de unică.

Râde cristalin și mă sărută.

Mă simt împlinită.
În sfârșit, am tot ce îmi doresc.

Acei ochi, pe care i-am iubit dintotdeauna, sunt doar pentru mine.

Îi ating tatuajele de pe piept, de pe gât... Respir. Îmi reamintesc mie pentru o secundă că tot ce se întâmplă e real. Și că în sfârșit am parte de povestea de iubire pe care mi-o dormisem de la început cu el.

- Lasă-mă să te iubesc.
Mă roagă înainte să se rotească și să mă urce pe birou. Și îl las, bineînțeles.
Se simte de parcă nu m-a mai atins niciodată, mă trec fiori prin tot corpul și nu știu cum să îl dezbrac mai repede.

Îmi sărută gâtul, pielea fierbinte apoi ajunge din nou la buzele mele tremurânde. Aud zgomotul pe care îl fac pantalonii săi la contactul cu podeaua așa că stau o secundă și îl analizez. Zeul meu superb. La naiba dacă bărbatul ăsta nu m-a făcut mereu să mă topesc când mă atinge sau pur și simplu când se uită la mine...

Thivaios.
Avem o poveste al naibii de memorabilă.

- Mereu te voi lăsa.
Îi răspund la rugămintea de mai sus iar el își ridică capul și-mi zâmbește cuceritor.
Ca în prima zi...

* SFÂRȘIT *

❤

️