Stand By Me

11.

O noua zi...

Am nevoie să îmi fac ordine în viață. Când eram acolo totul era simplu, nimeni nu vorbea cu mine, nu mă atingea fără acordul lui Jax, nu se imprietenea cu mine...viața de afară e mult mai complicată. Poate nu știu eu cum să comport cu oamenii, sau poate am nevoie de un anturaj nou care să nu aibă nicio legătură cu Jax sau cu trecutul meu.

Prima chestie, nu mai am nicio treabă cu Gilinsky și cu prietenii lui.
A doua, îmi trebuie un telefon, nu că aș avea cu cine vorbi, dar ține de integrarea mea în societate. Mă voi ocupa de asta azi.
A treia, un loc de muncă. Sigur există ceva ce pot face. Sau nu...
A patra, un nou nume și o casă pe insulă, în mijlocul oceanului, unde să nu mă știe nimeni. Glumesc, nici chiar așa. Deci, pe prima am rezolvat-o aseară, e timpul pentru celelalte.

Dupa un duș care a durat mai mult decât mă așteptam, era timpul pentru îmbrăcăminte. Aleg ceva casual, aaa și să nu uit, am nevoie și de ceva haine noi. Daca Jax a fost atât de generos cu banii, zic să mă bucur umpic de ei.
Pe langa lista de rezolvat, cel mai importat era să nu mă mai gândesc la el, să nu îi mai pronunț numele. Să îmi imaginez că toate au căzut din cer și nu am un trecut atat de 'prietenos'.

Bun, m-am descis rapid cu ce să mă îmbrac, apoi am început să mă machiez.

Voi bântui prin oraș, poate găsesc un loc unde au nevoie de un ajutor în plus.

*

Bun. Am luat telefonul. După o oră în care băiatul de la magazin a stat să îmi explice cum funcționează, am uitat jumatate din chestiile pe care mi le-a zis...

Mergând spre casă, am vazut o cafenea drăguță și am decis să intru. Era un loc micuț și călduros. Deloc aglomerat; un bărbat citea o carte, sorbind ușor din cafeaua lui, câțiva tineri păreau să își facă temele sau ceva, era o atmosfera plăcută.

O melodie lentă se auzea pe fundal. Încăperea mirosea a pin, îmi aducea aminte de Crăciun...de pe vremea când...știți voi cine părea iubitul perfect.

Înaintez, rezemandu-mi palmele de tejghea. O doamnă drăguță iese din spate, toată un zambet.

- Buna. Cu ce să te servesc?

- Voi lua un latte.

- Imediat.

- E un loc foarte drăguț...
Zic, uitându-mă în jur.

- Mulțumesc...din păcate, nu e la fel de popular pe cât era mai demult. Sunt doar eu acum.

- Cum așa? Nu puteți face toate chestiile astea singură.
Arăt cu degetul spre prăjiturile din vitrină. Păreau atât de delicioase.

- O, da. Nu se încumetă nimeni să lucreze aici cu un salar sub-

- O fac eu.
Asta era șansa mea.
O vad cu mă privește uimită. Poate crede că am glumit.

- Scumpo...cu cel mai mare drag...dar nu vrei să te mi gandesti? Poate găsești ceva mai bun.

- Problema e că...nu am mai fost angajată până acum...oh, probabil nu vă sunt bună ...îmi cer scuze, eu doar-

- Asta nu e nicio problemă...nu trebuie să fi expertă, sunt sigura că mă poți ajuta cu câte ceva.

- Vorbiți serios?
Nu am fost niciodată atât de entuziasmată.

- Sigur. Poți incepe de mâine. Acum, savurează-ți cafeaua.

Iau paharul fierbinte și mă așez la una dintre măsuțe.
Deschid telefonul doar ca să observ câte aplicații mi-a instalat vânzătorul. De parcă aș ști ce să fac cu ele.
Am mai avut un telefon, dar nu prea il foloseam...știam să intru pe Instagram totuși.

Îmi fac un cont nou deoarece cine naiba îl mai știa pe cel vechi. Momentan nu urmaream pe nimeni...însă m-a împins Satana să îi tastez numele în căsuța de căutare.

Sienna, ce dracu faci...ieși de acolo în secunda asta.

Doar o secundă, te roooog...

Nu avea multe postări.
Ultima poza era de ieri seară.

Inspiră.
Expiră.
Inspiră.
Expiră.

Inchid poza...vreau să ies din aplicație, dar ceva îmi atrage atenția.
O poză cu mine... și o descriere care a deschis toate rănile cicatrizate din inima mea.

'Îngerul meu'

Era făcută acum un an...să te ia naiba.
Inchid telefonul și îl arunc în geantă.

Cum voi trece peste trecutul meu? Vreau să uit...