Sienna este unul dintre sufletele căzute în capcana unei iubiri false. Cuvintele lui frumoase au crescut în jurul ei ca o iedera, iar acum a ajuns să își vândă trupul pentru bani. Il iubește...cu toată ființa ei, dar iubirea este umbrită de ura prov...
Ăsta a fost momentul în care am încetat să aud, să clipesc, să respir. M-a numit 'iubito' după prea mult timp... de ce ar face asta? Să îl iubesc și mai tare, ca să mă poată distruge? Să îmi frângă inima ca pe un porțelan apoi să se comporte ca și cum totul ar fi ok?
De ce, Jax?
Încerc să imi pun creierul în funcțiune din nou. Vreau să merg mai aproape de el, însă tremur. În tot acest timp, continuă să mă privească. Privirea lui seamănă cu un ocean de emoții în acest moment.
Văd calm, văd zbucium.
Fac doi pași și ajung în dreptul lui. Observ câteva lacrimi care se preling printre genele sale lungi și mă emoționez în secunda următoare. Fără niciun cuvânt, imi cuprinde talia cu brațele puternice, lipindu-și fața de abdomenul meu.
Respir adânc.
Mă trage mai aproape astfel încât picioarele mele îi atingeau acum pieptul gol.
- Îmi pare rău... Răgușit, reușește să rostească cele 3 cuvinte care îmi stârnesc fericire. Părea atât de sincer încât nu știam cum să reactionez.
- Jax-
- Imi pare rău. Iartă-mă! Mă ierți? Nu pot trăi cu gândul că am ucis acea ființă nevinovată. Se destainuia printre lacrimi. Garda mea era la pământ.
Unde era Jax? Cine era acest individ? Parcă era totul un joc prost.
- Am nevoie să mă ierți... un mic chicot iese printre buzele lui... . Mereu mi-am dorit un copil cu tine. Îmi pare rău.
Tremurând și complet șocată, îmi pun mâinile pe chipul său. Îi șterg lacrimile...însă acum plangeam eu. Nu a existat niciodată un moment atât de sincer între noi.
- Jax-
- Sienna, te iubesc. Mereu am făcut-o.
Brusc, îmi vin în minte cuvintele pe care i le-am spus în urmă cu câteva săptămâni...că încă aștept ca proasta să îmi spună că mă iubește.
- Spune-mi că mă ierți...
Îmi trag nasul; cad în genunchi în fața sa.
Mă simt de parcă tot ce a fost în trecut s-a șters cu buretele. Inima mea era atât de fericită încât îmi era frică să nu explodeze.
Se uită la mine, așteptând.
- Te iert.
Mereu o fac. Apoi regret...
Zâmbește, după care mă săruta. Buzele îi sunt dulci și îmi fusese atât de dor de ele. Il iubeam...dar era acesta lucrul corect? Sau asistam la autodistrugerea mea?
Mă atingea atât de delicat...visam?
- Lasă-mă să te iubesc.
Incuviintez din cap, lăsându-mă purtată de val. Sau poate era tsunami. Orice ar fi fost, era atât de frumos. Mușchii acoperiți de tatuaje i se încordau la fiecare mișcare. Ardea carnea pe mine din cauza dorinței...
Ajung deasupra lui...îl sărut pe linia maxilarului peste barba crescută de câteva zile. Mirosea divin.
Oups ! Cette image n'est pas conforme à nos directives de contenu. Afin de continuer la publication, veuillez la retirer ou télécharger une autre image.
Dragoste cu diavolul. Era ceea ce faceam eu acum. Da, mi-aș dori să fie așa mereu, să se comporte la fel în fiecare zi, dar nu știu ce mă aștepta mâine, poimâine. Poate că în noaptea asta a vorbit alcoolul din el iar dimineata îl va apuca nebunia. Nu-și va aminti sau nu îi va păsa de mine. Poate voi fi iubita lui, femeia cu care și-o trage sau curva de pe urma căruia scoate bani.
