Stand By Me

18.

- Jax.

Și stau de câteva minute și mă holbez la el fără a ști ce să spun. Am palpitatii de parcă a venit sfârșitul lumii peste mine.

- Sienna...
Era beat...sau fumat sau ceva...

Arătând la fel de bine ca altădată, azi purta o bluza verde și o șapcă.

Iubitul meu...

- Ce cauți aici?
Încerc să fiu puternică, dar o să cedez în curând.

- N-am idee.
Face un pas către mine, iar eu fac unul în spate.
Se clătina destul de rău ...în minte mi se derulau imagini cu comportamentul său față de mine, în momentele în care era beat.

- Jax, ar trebui să pleci.

- Nu! Te rog...mi-e dor de tine.
Cum să îmi spună așa ceva? Tocmai pe când reusisem să îl uit cât de cât.

- Tu m-ai aruncat de lângă tine! Nu îmi veni cu din astea.

- Te iubesc de mor.

- Ma iubești când esti beat! Abia am reusit să uit ce s-a intamplat între noi...iar acum apari la ușa mea? De ce nu mă lași să fiu fericită?!

- Ști și tu că nu ești fericită fără mine.

Aici a avut dreptate...
Am tăcut pentru o clipă, procesand ce tocmai mi-a spus.

- Jax, plec din țară. Departe de tine și de tot ce înseamnă trecutul meu dezastruos.

Își ridica privirea inlacrimata și ce văd?
Suferință.
Ochii sticlosi ascundeau durere...

- Pleci? Unde pleci? Cu cine?

- Cu...nu te interesează.

- Deja m-ai înlocuit? Normal, la ce era să mă aștept de la una ca tine.

- Nu mai sunt așa!
Ridic vocea la el, însă nu mă aștept să mă prindă agresiv de braț. Fac un scurt infarct dar imi revin rapid.

- Mereu vei fi așa! Mereu vei fi curva mea!
Asta era de bine sau de rău?

De rău. Nu vezi ce influență are asupra ta? Mai ai umpic și leșini.

Ce să fac dacă îl  iubesc? Să mă ia naiba, îl iubesc...nu cred că voi iubi pe cineva la fel de mult...vreodată.

Atunci pleacă cu el.

Nu. Nu pot. Nu după câte mi-a facut. Aș vrea să îl urăsc, dar mi-e imposibil.

- Plec. Maine.

- Ști ceva? Nu știu de ce am mai venit aici. Am crezut că intre noi doi există o speranță! Dar ești aceasi nenorocita prostituata! Daca te mai vad o dată în fața ochilor, te omor!

După discursul înfricoșător, imi dă brusc drumul la mâna și iese din casă val-vârtej.

Rămân în același locc tremurând ca o găină. Mi-a dat lumea peste cap pentru a nu știu cata oară.

Nu plâng.
Nu plâng.
Nu plâng.