Stand By Me

53.

A doua zi

M-au trezit razele soarelui dar și degetele calde a lui Jax care îmi mangaiau pielea.

- Hei...
Zic înainte de a mă întoarce către el. Avea iar fața aia sexy de dimineață. Ok, pe cine păcălesc, el mereu avea fața aia sexy.

Mi-am ridicat mâna pentru a-mi inspecta inelul. Voiam să fiu sigura că nu mi-am dat eu filme și că a fost totul real.

- E real.
Vorbește el, parcă citindu-mi gândurile.

- Nu mă așteptam la ce ai făcut aseară... Parcă am visat.

- Plănuiam asta de ceva vreme.

- Serios?

- Mă cunoști, trebuia să iasă perfect.

- A ieșit.
Îl sărut, din nou și din nou. Nu m-aș opri...

- Nu cred că sunt în stare să stau lângă tine când ești dezbrăcată și să nu ți-o trag.

Râd. Îmi era dor de o replică de genul.

- Aa, aici era Jax.

- Doar nu credeai că a dispărut aseară.
Aici se referea la discursul lui siropos. Mă amuza, discursul ăla chiar nu a fost ceva ce mă gândeam că o să aud de la el... Vreodată.

- 90%.

- Nu o să-l vezi prea des pe Jax de aseară.

- Eh, știu că e aici.
Spun asta în timp ce îl ating în dreptul inimii.

Îmi plăceau ambele versiuni de Jax, dar bineînțeles preferam versiunea de băiat rău.

Am stat așa câteva momente, privindu-ne în ochi, tăcuți... Îmi plăcea enorm liniștea asta dintre noi. Mă simțeam în sfârșit împlinită alături de el.

- Ce vrei să facem azi?
Sparge el liniștea, după care mă săruta ușor pe frunte.

- Putem merge să ne plimbăm pe aici...

- Sau putem să ne-o-

- Nu.
Râd, știind ce voia să zică. Nu ne-o tragem azi, dragul meu.

- Offf, îmi strici entuziasmul.
Spune el rapid și mă trage peste el.

- Haide, vreau să profit de zilele astea.
Mă plâng exact ca un copil mic.

- Și eu... De tine.

- Jax...

- Hai că glumesc. Facem ce vrei tu, Sienna Thivaios.

Niciodată până acum nu mă gândisem cât de bine suna numele meu cu numele lui de familie. În sfârșit, era al meu. Oricum lumea știa că Sienna e a lui Jax și nimeni nu o atinge, însă acuma avea să fie foarte foarte oficial.

*

Explorasem fiecare colțișor, fiecare peisaj ascuns, ajunsem la un moment dat în sat unde Jax s-a înțeles de minune cu localnicii... Erau fascinați de tatuajele lui, de altfel. Adică, mă bucur că nu sunt doar eu fascinată de el.
După câteva ore bune, ne-am întors, deoarece ne era foame, iar Jax voia neapărat să îi fac pastele lui preferate. Și cum să îl refuz...era imposibil.

El a fost cel care a intrat primul înauntru. N-au trecut două secunde că l-am văzut cum mă prinde protectiv de mână și mă trage lângă el.

- Credeam că nu mai ajungeți odată!

Dennis.
Stătea tolănit pe scaun, iar pe masă erau două pahare de vin roșu. Clar, nu ale noastre.

- Tu chiar vrei să mori.
Îi spune Jax nervos, nelăsând-mă să mă mișc de lângă el. Inima începuse să-mi bată haotic și îi strângeam tricoul iubitul meu în pumn.
Nu știam cum avea să se termine toată scena, știu doar că începusem să mă rog ca Dennis să dispară, să nu fie înarmat.
Deși... Cu toții știm că Jax l-ar doborî în două clipite.

- De unde naiba ai știut unde suntem?
Mă bag și eu în discuție, foarte nervoasă de altfel. Îmi venea efectiv să mă duc să îi mai dau odată în cap.

El ne privea sfidător pe amândoi, ca și cum el ar fi în avantaj în clipa de față. Sunt destul de convinsă că de data asta Jax avea să îi rupă gâtul...dacă nu mai rău.

- Dacă vrei să dispari, nu folosești vechile mele trucuri.

Un alt bărbat iese din umbră țintind-l pe Jax cu privirea lui rece.

Bănuiesc că era Nikolai.
S-a uitat la mine, apoi la Jax, apoi iar la mine. Îmi tremura puțin carnea, însă știam că Jax mă va proteja.

- Nu am vrut să dispar. Pur și simplu aveam nevoie să nu îți mai văd cățelușul în preajma soției mele.

- Soție? Oh, wow... Am întârziat rău de tot.
Îl simt pe Jax incordandu-se, însă îl strâng de mână, în încercarea de a-l calm puțin.
Mă temeam, într-adevăr.
Deci acesta era bărbatul care mă voia.

Înalt, arogant și destul de drăguț, însă total neinteresat pentru mine.

- Ce vrei, Dennis?

- Vreau să înțelegi că eu sunt cel cu care trebuie să fi.

Râd. La fel și Jax. Nu facem decât să îl enervam și mai tare.

- Cred că nu l-ai auzit pe Jax când m-a numit soția lui.
Ridic mâna și îi bag în față inelul meu strălucitor.

- Oh, te rog... O tarfa ca tine poate fi cumpărată cu orice.

OK, până aici.
Omul ăsta era clar bipolar.
Și jur că mai aveam o secundă până să iau ceva și să i-l sparg de cap.

- Ești bipolar...

- Sunt ce vrei tu să fi, doar haide cu mine. Ști ca ești a mea, Sienna. Thivaios nu te merită, nu a făcut-o niciodată. E o jigodie, o să te vândă din nou.

- TACI!!
Mă eliberez din strânsoarea lui Jax și arunc cu sticla de vin după Dennis. Apoi iau și vaza cu flori de lângă chiuvetă și o arunc după el.

- Vai, nu mi-ai zis că e așa sălbatică.
Zice Nikolai, și se apropie de mine.

- Păstrează distanța, sau nu răspund.
A fost tot ce a zis Jax, însă a fost de ajuns. Nikolai a rămas pe loc, iar Dennis ajunse în dreptul său.
Păcat că nu l-am nimerit.