Stand By Me

51.

Nu mi-am dat seama cât de rapid am adormit în brațele lui Jax la doar câteva minute după ce am intrat în căsuță. Am avut un somn atât de profund și de liniștit, de parcă tot corpul meu știa că suntem departe de probleme.

Pe de altă parte, m-am trezit destul de devreme, după calculele mele de jetlag. Aveam clar nevoie de un duș și de ceva de mâncare.

Jax nu era lângă mine, probabil explora împrejurimile. Așa că am profitat pentru a mă spăla rapid și a pregăti micul dejun.

Alberto avuse dreptate, frigiderul era plin de bunătăți. Nici nu trebuia să mă chinuiesc prea tare. Am făcut toast cu avocado, apoi am prăjit ouăle pentru a le aranja frumos peste toast, am tăiat fructe proaspete și am mai pus câte ceva pe o farfurie. Nu eram cea mai mare expertă în bucătărie, însă îmi plăcea să fac chestii simple care să arate bine.

Era atât de cald, ușile de la terasa erau deschise iar de afară sufla un aer fierbinte. Era perfect. Tocmai de aceea nici nu purtam altceva în afară de un costum de baie pe care îl găsisem în dulap. Bănuiesc că asta era o altă surpriză din partea lui Jax, având în vedere că nu aveam mare chestie în geanta aia pe care o purtasem după mine. Se ocupase el de tot, chiar și de hainele mele.

Am aranjat masa frumos, după care am pornit în căutarea lui. Îmi era dor de el.

Parcă trăiesc în altă lume.
Parcă asta nu e viața mea.
Parcă eu nu sunt Sienna...cea care a fost distrusă de prea multe ori pentru a se ridica de la pământ, abuzată, lipsită de orice speranță la un trai mai bun, dezgustată de propria persoana.
Parcă nu sunt aici, în paradis, cu Jax Thivaios, cel care m-a vândut de nenumărate ori.
Parcă...

Parcă au trecut două ore de când m-a dat afară din casa lui iar eu am jurat să nu îl mai vad niciodată. Și totuși, ce a urmat a fost o adevărată aventură. Se pare că a trebuit să învăț pe pielea mea ce este iubirea și că nu întotdeauna reprezintă ceea ce vrem noi, ci mai degrabă ceea ce avem nevoie. Mi-am dorit un bărbat precum Dennis, care să mă trateze ca o regină, opusul a ceea ce-mi făcea Jax. Și totuși... Uite unde sunt acum. Parcă cei doi au făcut schimb... Dennis a devenit nebun iar Jax ceea ce-am visat când l-am cunoscut.

L-am zărit în sfârșit. Era pe plajă, cu o bere în mână, privea spre orizont. Îmi plăcea la nebunie vibe-ul de aici, atât de relaxant.

- Hei...
Zic încet, asezandu-ma lângă el.
Îmi rezem capul pe brațul său iar el mă săruta pe creștet. Unul dintre lucrurile mele preferate, dintotdeauna.

- Bună dimineața.
Vocea-i era răgușita, dar al naibii de atractivă.

- Am pregătit ceva de mâncare.

- Serios?
Chicoteste la afirmația mea deoarece știa că nu sunt as la gătit.

- O, haide... Știu să fac... Multe lucruri.

- Mhm... Știu. Abia aștept să le văd pe toate.

Era clar că se gândește iar la prostii. Dar nu mă supăram. Îl iubeam pentru chestia asta. Pentru mintea și modul său de gândire actual.

- Putem să rămânem aici mereu?

- Cât vrei tu, iubire.

- Te iubesc. Te iubesc, Jax Thivaios. Știu că urăști chestiile siropoase, la fel ca mine dar o să îți repet până te saturi. Te iubesc.

- Nu mă satur. Nici acum după atâtea...

- Crezi că dacă nu plecam acum 3 ani, mai eram acum împreună?
Îl întreb asta cu teamă însă știam că va răspunde sincer.

- Normal. Aveam să vin după tine, și dacă alegea să rămâi, aveam de gând să mă schimb pentru tine. Ține minte asta, Sienna.

- Cum aș putea să uit...

- Ești atât de frumoasă, la naiba.

- Sunt tot așa.

- Nu...
Lovește nisipul cu piciorul și se trage de lângă mine. Avea ceva, brusc. Îi trecea ceva prin cap. Eram curioasa.

- Ce e? Hei... Uită-te la mine.

- Ești frumoasă, fără vânătăi... Fără cicatr-

- Oprește-te. Tot ce-am trăit împreună, ne-a adus aici.

- Putea fi altfel.

- Putea. Dar acum e superb. Nu vreau să te invinovatesti. Am trecut peste, Jax. Tu... Thivaios, uită-te la mine.

Își ridică privirea pe care o ținea în pământ și se uita cu ochii ăia frumoși la mine.

- Ești tot ceea ce vreau. Punct. Poți să fi orice, te voiam și înainte, te vreau și acum. Nu vreau să mai avem discuția asta. Te-am iertat, Jax. Am făcut asta acum ceva vreme...și nu îmi pare rău.

Zâmbește.
Vorbisem serios. Tot ce am spus, este adevărat. Îl iubesc și vreau să trăim de acum încolo ca și doi oameni normali, fără regrete.

Îmi întind gâtul de girafă pentru a-l săruta. Buzele îi erau sărate iar pielea caldă... M-a tras mai aproape, și am ajuns în brațele lui fără a întrerupe sărutul.

Vreau să rămânem așa, pentru totdeauna.