Stand By Me

49.

Eram înmărmurită.
Am aruncat obiectul pe podea, lângă trupul inconștient a lui Dennis, începând să tremur.

- Jax...
I-am simțit brațele în jurul meu. M-a lipit de el în încercarea de a mă liniști.

- E în regulă. Totul e în regulă. Liniștește-te...

- Totul nu e în regulă, Jax! L-am omorât. L-am omorât?

- Uită-te la mine, Sienna!
Mă întorc încet și îl privesc în ochi. Îmi șterge lacrimile.

- Nu l-ai omorât. E-n regulă.

- Dar...eu...am, l-am lovit și-

- Nu l-ai lovit destul de tare încât să îl omori.

- Ești sigur?

- Sienna...uiți cu cine vorbești.
Așa e. Uitasem că el era expert la asemenea lucruri.

Îmi agăț disperată mâinile în jurul gâtului său, inspirandu-i parfumul. Încercam să îmi opresc lacrimile însă eram în stare de șoc. Puteam să îl omor pe Dennis...

- Ce facem acum?

- Noi nu facem nimic. Tu o să îți iei bagajul,  iar eu o să mă ocup de asta.

Îl ascult cuminte și mă duc în dormitor după geamantan, trecând peste trupul lui Dennis.

Toată treaba asta a luat o întorsătură nebună, nu vreau decât să plec de aici. Oriunde. Departe.

Mi-am îndesat ultimele lucruri rămase pe pat în geantă.

- Sienna?

Alexis.
Mă întorc rapid și o văd stând în ușă. Nu sunt interesată de motivul pentru care e aici, sar direct în brațele ei și o strâng tare.

- Trebuie să pleci de aici, Sienna.

- Dar... Nu pot să -

- Uită-te la mine!
Îmi ia capul în mâinile sale, obligandu-mă să o privesc.

- Lasă-l naibii pe nenorocitul ala lesinat.

- Dacă o să îți facă ceva?

- Sienna. Știu să am grijă de mine. E Dennis... Nu mi se va întâmpla nimic. Plus, sunt prietena cu Thivaios. Nu va îndrăzni.
Râde cristalin în timp ce mă conduce afară din cameră.

- Hai, ia-ți iubita și du-o.

Dennis zăcea inconștient pe canapea și nu m-am putut abține să nu zic  că îmi pare rău în gând.

- Alexis, poți să pleci. Am dat un telefon și o sa vină cineva după imbecilul ăsta.

- Perfect. Să ai grijă de nebunatica asta mică.

-  Nu te îndoi de asta.
Jax îi trage cu ochiul prieteni mele în timp ce mă ia de mana.

O îmbrățișez o ultimă dată și-i spun ca o iubesc, auzind același lucru de la ea.

**

O oră mai târziu eram pe locul din dreapta mașinii lui Jax, către o destinație necunoscuta.

Vântul bătea ușor, chiar și cu geamurile deschise era încă foarte cald. Pantalonii mei scurti erau foarte scurti și totuși, ma topeam. Simțeam picături de transpirație coborând pe ceafa mea. Mi-am strâns rapid părul într-un coc lejer.

Freza lui Jax zbura dintr-o parte în alta, complet dezordonata, dar la naiba, era extrem de frumos în orice ipostază.

- De ce mă analizezi?

- Ce ai fi făcut dacă l-aș fi omorât?

- Ce am făcut mereu. Te-aș fi protejat.

Nu pot să nu zâmbesc la asta.

Bine, nu m-a protejat mereu, dar trecem peste.

- Cine e Nikolai?

- Nimeni important.
Uau, a răspuns atât de rapid încât nici nu am apucat să respir.
Deci era clar că e ceva cu tipul ala, și cu siguranță nu era de bine.

- Jax...

- Sienna... Nu e cazul să te îngrijorezi. Dacă ar fi, ți-aș spune.

- Dacă nu e cazul de ce nu îmi spui?

- Pentru că... Nikolai e un nenorocit care nu merită să fie menționat.

- Atunci de ce te-a amenințat Dennis cu el?

- Sienna!

Brusc, oprește mașina, trăgând pe marginea drumului. M-am întors curioasă către el, zâmbind. Știam că avea să îmi spună despre ce e vorba.

- Nikolai... A fost începutul meu. Datorită lui am ajuns să fiu... Jax Thivaios. Însă nu a acceptat niciodată faptul că m-am descătușat de el pentru a fi pe cont propriu la un moment dat.

- Și?

- Chiar trebuie sa ști totul?

- Normal, dacă cineva vine după bărbatul meu, vreau sa știu cine e.

-  Uau, pisicuta rea... Nikolai a vrut mereu ceva de la mine. Însă nu l-a obținut niciodată. A încercat, a eșuat. Într-adevăr era intimidant la început, însă acum, nimeni nu îl intimidează pe Jax, fi sigura.

- Sunt. Dar totuși, după atâta timp vrea în continuare acel lucru?

- Posibil. Altfel nu înțeleg de ce ar veni după mine... Dacă e cazul. Am rupt orice legătură cu el acum mulți ani.

- Ce e?

- Hm?

- Ce vrea Nikolai, Jax?

Ezită.
Îl ating ușor pe braț în semn de încurajare. În continuare nu scoate niciun cuvânt, în schimb, se întinde și mă săruta apăsat.

Se oprește o secundă pentru a trage aer în piept, și rămâne așa la 2 mm de chipul meu. După care îmi șoptește:

- Pe tine. Te vrea pe tine.

- Poftim?!
Îl prind puțin cam agresiv de cămașa neagră, după care îmi dau seama, și îi dau drumul rapid.

- Din păcate pentru el, ești a mea.