Stand By Me

34.

Era deja seara iar peste câteva ore trebuia să fiu la aeroport. Îmi cumpărasem un bilet de avion online deoarece mașina mea era în Italia și nu aveam nicio șansă să merg acolo momentan.

Totuși, nu știam ce să fac cu lucrurile lui Dennis...trebuia să le car după mine?

Sunt întreruptă din gândire de o bătaie fermă în ușă.

E el?
S-a întors?

Cu o speranță minusculă mă repezesc către ușă, deschizand-o larg însă mi se ofilește sufletul când văd un bărbat, altul decât iubitul meu, stând serios în fața ușii.

- Domnișoara Sienna?

- Da...

- Domnul Dennis m-a trimis pentru a-i recupera bagajele.

Simt un gol în stomac, el chiar nu voia să mă vadă, a trimis un șofer să-i ia hainele. Super.

- Sigur, sunt chiar acolo.
Zic, aratandu-i geamantanul.

*

După ce a plecat Marc, șoferul, am aruncat o ultimă privire prin cameră pentru a mă asigura că nu am uitat nimic inainte de a pleca. Și normal că am uitat...hanoracul lui. Era așezat pe scaun unde fusese rochia pe care am purtat-o în acea seară acasă la Nate.
Am zâmbit amar și am luat hanoracul pe mine. Mirosea a el...inima mi se făcuse cat un purice la gândul că am stricat această relatie.

Nu te mai învinovăți.

Totul pentru gândurile mele idioate și dorința asta tâmpită de a fi cu cea mai groaznică persoană, pe nume Jax.

**

Acasă, în Florida

Următoarea zi

Se simțea ciudat să mă trezesc în patul meu după atâta timp. Și singură... . Îmi era dor de el, de parfumul lui.

Nu îl puteam suna, adica puteam dar nu trebuia. Fiindcă știam că nu ar răspunde. L-am facut să mă urască.

Am privit ecranul telefonului pe care încă era poza cu noi doi. Dennis era atât de frumos, chiar am fost norocoasă să il am. Să spun că e al meu. Dar ca de obicei, am dat-o în bară.

Confuzia mă stăpânea, ce ar trebui să fac? Să încerc să îl recastig sau să mă întorc la Jax.

Pe lângă asta, nici nu am prieteni. E Alexis, însă locuiește în Italia, nu are cum să vină aici, acum. Adică nu are motive. A fost prietena mea cea mai buna, stie totul. Absolut tot. Devenise prietena mea odată cu angajarea la acea cafenea în Italia și mă atasasem foarte repede de ea. Asta și pentru că nu am mai avut o prietenă...

Sunt scoasă din gânduri de soneria telefonului. Vorbeam de lup.

- Ciao bella!

- Hei.
Zic sec, simtindu-se tristețea din glasul meu.

- Amore...ești ok?

- Relativ.

- Am auzit ce s-a întâmplat. Îmi pare rău...

- De ce? E doar vina mea.

- Sienna...

- El e bine?...
Am întrebat în ideea că sigur Dennis i-a spus ce s-a întâmplat.

- Ești sigura că vrei să ști?

- Atat de rău?

- Iubito...sunt prietena ta cea mai bună. Mereu te voi susține. Tocmai de aceea vin la tine.

- Ceeee???
Strig entuziasmată. Nu pot să cred. E ca și cum mi-ai fi ascultat gândurile.

- Ai nevoie de ceva?

- Doar câteva haine. Ia ce îți place.
Răsuflu obosită...obosită de situația în care mă aflu.

- Va fi bine. Promit.

- Eu doar...nu voiam să îl rănesc. Nu pe el. Nu merita...

- Nu te învinovăți...nu poți să îi comanzi inimii.

- Din păcate.

M-am trezit cu ideea imbecila de a merge să vizitez...clubul. Da, știu...proastă proastă...însă Jax era în New York și mă rodea curiozitatea.
Voiam să văd ce s-a ales de locul ăla după atâta timp. Voiam să văd cât de tare ma panichez când intru acolo.

Dacă tot am fost în stare să recunosc că sunt stricată și că încă simt ceva pentru un om care a șters cu mine pe jos, de ce să nu vizitez și locul care a contribuit la a-mi face viața un iad.

Ce putea să se întâmple?

Nici n-ai idee...