Stand By Me

41.

Jax era jos în restaurant de ceva vreme iar eu încercam să mă urnesc pentru a merge la apartament. Aveam nevoie de lucrurile mele, mai ales că Alexis urma să ajungă în scurt timp iar eu și Jax am decis să o lăsăm pe ea să stea acolo.

Oficial, mintea mea era varză, iar cantitatea neobișnuită de frustrare pe care o acumulasem avea să mă facă să explodez în curând. Frustrare pe persoana proprie și pe faptul că am fost proastă în tot acest timp. Și am vorbit serios mai devreme, am nevoie să-mi pun ordine în gânduri...în viață. Probabil o să trebuiască să vorbesc și cu Dennis la un moment dat. Va trebui să îl confrunt în adevăratul sens al cuvântului deoarece sunt sigura că mă urăște.

Reușesc să mă îmbrac cu aceleași haine pe care le port de câteva zile, să par cât de cât prezentabila, după care cobor în restaurant în căutarea lui Jax.

Iubitul tău?

Taci.

Și îl găsesc. Era la o masă, cu Jack. Gilinsky, mi-a fost dor de el. Aveam multe de recuperat.
Îmi fac loc printre mese ajungând rapid la ce doi. Jack zâmbește instant când mă vede, în schimb, Jax era cu spatele. Mă aplec ușor și îl îmbrățișez pe brunet pe la spate.
El îmi mângâie antebrațul după care plasează un sărut pe palma mea.
Îmi acord câteva secunde pentru a-i inspira parfumul masculin. Momentele astea mici mă făceau să zâmbesc și chiar să îl cred când îmi spune că s-a schimbat.

- Sienna, te asteptam!
Îmi zice Jack pe un ton vesel.

- Gilinsky!!! Mi-a fost dor de tine.

- Și mie, clar! Avem de recuperat.
Îmi citise gândurile, nebunul.

- Iubito, mergem? Ne vedem oricum mai târziu cu tine, G.

- Da, frate. În Sin.

- Așa facem.

Se ridică, îl salutam amândoi pe Jack, după care își pune brațul după capul meu și pornim spre mașină.

- Ce facem în Sin?
Întreb brusc însă nu pare să îl deranjeze curiozitatea mea. Mai demult era altfel. Îmi plăcea noua versiune.

- Ne distrăm puțin. Ca pe vremuri.
M-am oprit din mers când am auzit asta și sunt convinsa că nu se referea la ce credeam eu, însă mintea mea idioată îmi juca feste.

- Sper că nu... Ca pe vremuri.

Zâmbește.
De ce zâmbește?

- Nu mă refeream la vremurile alea, Sienna.

- Pai eu doar alea le știu.

Iar o dai în bară.

- Calmează-te.

Mă săruta. Tandru. Și mă topesc.

- Vine ziua lui Gilinsky iar noi petrecem de pe-acum.

- Bine.
Răspunsul meu a fost unul atâta de elaborat, în sensul că nu.
Mă făcuse și mai curioasă, eram gata să petrec. Sau să petreacă el iar eu sa mă rog să nu facă tâmpenii.

*

Mi-am împachetat lucrurile necesare iar acum o asteptam pe Alexis care era "aproape" de vreo oră.

- Să-mi bag piciorul, Sienna.
Sparge el brusc liniștea.

- Ce?

- Nu pot să cred tot ceea ce se întâmplă.

- Pai?
Mă întorc către el, așteptând să aud ce spune.

- Nu știu... Credeam că mă urăști.

- Ce-ți veni? De data asta nu mai scapi de mine.

- Nici nu vreau, doar că... Sunt al naibii de norocos.

- Mă bucur că ți-ai dat seama.

- La naiba, ști cât m-am gândit la tine în ăștia 100 de ani?

- Jax, au fost doar tr-

- Pentru mine au fost mai mulți.

Tace.
Pare să se gândească profund la ceva.
Sunt intrigata.
La ce se gândește?

- Jax?

- Te iubesc al naibii de mult, Sienna.

M-am înmuiat, gata.

- Doamne, fata... Puteai să ai mai multe lucruri?
Prietena mea zăpăcita dă buzna în casă și ne întrerupe momentul.
Citesc pe fața lui Jax puțină frustrare însă îi trece rapid și afișează în schimb un zâmbet plăcut.

- Ai ajuns!!!!!

Sar direct în brațele ei făcând-o să scape toate bagajele. Nu pot fi mai bucuroasă ca este aici.

- Ziceai ca mai ai puțin, de acum 3 ore. Intervine Jax, și chiar mă mir. Nu era genul prietenos.

- Taci, Thivaios.

La naiba, ăștia se știu.

De fapt, toată lumea îl știe pe Jax.

Adevărat.

- Deci nu trebuie să vă fac cunoștință?

- Deloc.
Îl îmbrățișează scurt pe Jax după care se pune comod pe canapea. O urmez, cu intenția de a-i spune planul pentru diseară.

- Deci. Îți las cheile. Te las sa te instalezi. O să îmi duc lucrurile la Jax momentan.

- Naaa, mă lași singură?

- Niciodată.

- Sunteți două nebune, jur.
Ne caracterizează al meu iubit și nu pot decât să îi dreptate.

- Ne vedem diseară. Ieșim cu băieții. Poate te combin cu cineva.

- Sienna!

- O, haide. Îți va plăcea. Te sun eu, sau poți să vi la noi și mergem împreună.

- Mersi, dar cred că sunt în stare să găsesc un local.

- Așa cum ai fost în stare să găsești o benzinărie într-un orășel minuscul? În sensul că nu.

- Eram în altă țară, S. Ai zis că nu mai pomenești de asta.

- Ai zis că mă plătești.

- Bine, hai... Ne vedem mai încolo.
Se întinde și mă îmbrățișează, soptindu-mi la ureche.

- Ai grija de bunaciunea asta. Să nu îți mai scape.

- Taci, nebuno.

Mă așteptam să îl ia la pumni pe Jax, după câte I-am povestit despre el și despre tot ce mi-a făcut. Dar bănuiesc că acum nu ar mai avea niciun sens.

Ieșind pe holul blocului, Jax a luat-o înainte, fiind în continuare foarte serios și îngândurat. L-am prins din urmă, oprindu-l.
Mi-am pus mâna pe hanoracul lui neon și l-am tras mai aproape.

- Mi se pare că a rămas ceva neterminat. Voiai să îmi spui ceva înainte să vină Alexis?

- Da... Cred că da. Când va fi momentul.

Asta avea să mă roadă de acuma până la soluționarea misterului.

Oare despre ce e vorba?