Stand By Me

5.

Trecuseră deja două săptămâni de când i-am spus chestiile alea lui Jax. Exact două săptămâni de când nu a scos niciun cuvânt și nici nu a prea dat pe acasă. Nicio lovitură, niciun cuvânt urât. Nu mai facuse așa ceva  niciodată.

*

Eram total absenta, încercând să termin cât mai repede. Mișcările bărbatului erau bruște și violente.

- Uita-te la mine, târfă!
Palma lui face contact cu obrazul meu și simt cum iese din mine. Rămân nemiscata, uitându-mă la el cum își ia hainele și pleacă.

Am făcut un duș rapid, după care am urcat în apartament. Era cinci dimineața și nu mai aveam nimic de făcut.

Nu apuc să fac nicio mișcare, că aud ușa trantindu-se cu putere.

- Sienna! Unde mama naibii ești?

Mi-a stat inima in loc. E de rău.

Ies tiptil în fața lui. Sunt îngrozită. Pupilele îi erau dilatate și negre. Puteam să jur că vena de la gât avea să îi explodeze în orice moment.

- E ultima dată când pierd bani din cauza ta!
Îmi dă un pumn exact în față, și cel mai probabil îmi sparge nasul.
Cad în genunchi de durere...însă nu îi pasă. Mă lovește cu piciorul în abdomen...apoi se opreste o clipă, se întoarce cu spatele și își pune niște vodka în pahar.
Asta e șansa mea...îmi adun toate forțele fugind pe lângă el.

- Fira-i tu să fi de târfă!

Ii aud pașii greoi în urma mea dar continui să fug pe holul lung.

- Ști că nu ai unde să fugi!

Mă întorc să îl văd și mă împiedic ca proasta, exact lângă scări.

- Ți-am spus.
Mă ridică de mână iar după ce se uită în ochii mei, cu milă, îmi dă încă o lovitură în burtă și două palme, care mă fac să cad pe spate, pe scări, până la etajul următor.
Simt fiecare scară sub trupul meu, gustul de sânge invadandu-mi gura și o durere insuportabilă peste tot.

**

Știam că sunt la spital deoarece le auzeam pe asistente în jurul meu, însă nu voiam să deschid ochii.
Jax era probabil aici ...și mai rău...

-Cred că e conștientă...
Spune una dintre ele și mă orbește cu o lanternă minusculă. Proasta naibii.

- Bună.
Îmi zâmbește, ajutandu-ma să mă ridic în fund.

- Te doare ceva?

- Abdomenul puțin și mâna.
Gâtul îmi era uscat. În abdomen simțeam mici înțepături, iar mâna îmi era bandajata.

Deja mă uitam panicata prin jur, după el.

- Sienna, ști ce ai pățit?

- Da...

- Um...este ceva ce trebuie să ști...dar Jax trebuie să fie aici.

Am căscat ochii, frica deja strabatandu-mi corpul. A întrecut orice limită de data asta.

- Nu trebuie!
Ridic tonul la ea, însă chiar atunci Jax intră în salon.
Arăta...răvășit. Poate doar obosit.

S-a apropiat de patul meu și m-a privit atât de adânc încât parcă se uita în sufletul meu.

- Sienna, ai fost însărcinată.

POFTIM????????

ÎNSĂRCINATĂ????

Nu puteam scoate niciun cuvant, Jax intrase în șoc...ochii îi fugeau de la chipul meu la abdomen și înapoi.

- Îmi pare rău. Impactul a dus la pierderea sarcinii.

- Cât timp avea sarcina?
Vocea lui groasă se face auzită, uimindu-ma total.

- Două săptămâni...

In acel moment totul s-a prabusit peste mine.
Am izbucnit în plâns, dar nu știu exact de ce...copilul fusese a lui Jax. Putea fi salvarea mea. Putea fi unicul lucru care să il facă să se schimbe. Iar el l-a ucis. Eram pietrificata de durere.
Nu știu daca în ochii lui vedeam lacrimi sau era de la furie, însă nu suportam să îl vad chiar acum.

- Vreau să fiu singură!