Stand By Me

54.

Stăteam și ne priveam unul pe altul, eu îl luasem pe Jax de mână din nou, deoarece îmi simțeam pulsul urcând și știam că asta însemna că sunt copleșită de frică.

- Deci, Nikolai... Ce cauți aici cu măscăriciul ăsta?

- Pe cine numești tu-

- Pe tine, normal. Dacă erai atât de deștept, știai că nu e bine să te aliezi cu Nikolai pentru că el mereu a vrut-o pe Sienna.

- Total neadevărat. El mă ajută să o iau înapoi.
II răspunde Dennis lui Jax, iar Nikolai râde.
Sunt total confuză.

- Nu poți să mă iei înapoi, nu sunt un obiect.

- Exact asta ești, Sienna. Dar eu te iubesc și așa.

- Jax are dreptate, Sienna a fost mereu obiectivul meu.

- Ce?
Dennis părea surprins. El chiar nu știa cine e Nikolai cu adevărat?!

- Dar... Nu am putut să refuz un prieten la nevoie.

Eu și Jax stăm și ascultăm cuminți discuția celor doi. Mi se pare că trăiesc un serial...
Chiar nu puteam să am și eu un fost iubit normal, care să se resemneze cu despărțirea noastră.

- Pe când eu eram obsedat de Sienna, tu erai obsedat de Jax. Dar... Credeam că ești în stare să îl termini mai repede. Ți-a luat cam mult, Dennis. De aceea, te-am ajutat. Te-am adus aici. E ocazia ta, omoară-l.

Poftim?
M-am blocat când am auzit omoară-l. Fără să vreau mi s-au format lacrimi în colțul ochilor. Îl simțeam și pe Jax agitandu-se deoarece știam că dacă Dennis are o armă, el nu are. Eram în vacanță, nu venise înarmat pentru război.

- Serios? Chiar îl crezi în stare să omoare pe cineva?
A întrebat rapid Jax, însă nu a făcut decât să îl enerveze pe Dennis. Acesta a scos de nicăieri un pistol, indreptandu-l către Jax.

Ce era să fac... Am vrut să mă bag în fața lui, însă Jax nu m-a lăsat. A știut. A știut că aș fi în stare să mor pentru el și a anticipat acest lucru.

- Nu cred că ești în stare, mucosule.
Nu înțeleg de ce Jax îl enerva în timp ce eu muream de frică acolo, mai aveam puțin și făceam pe mine.

- Nikolai are dreptate, trebuia să fac asta demult. La prima ocazie.

- Lașule.
Este răspunsul scurt a lui Jax.
Simt că mă pierd. Simt că ceva se va întâmpla, iar dacă Jax pățește ceva, sunt în stare să îi zbor creierii lui Dennis, cu mâna mea.

- Haide, Dennis, nu am toată ziua la dispoziție.
Îl incita Nikolai pe brunet, însă acesta ezista. Se vedea clar că îi tremura mâna pe armă. Și atunci mă întreb, ce se întâmpla aici?
Dennis nu avea curaj să îl ucidă pe Jax.

- Te ajut.
Ca în filmele cu mafioți, practic Nikolai chiar era mafiot, în nici mai mult nici mai puțin decât o secundă, acesta îi ia pistolul din mână și îl doboară pe Jax.

Țip speriată, neputând să mă mai controlez.
Jax era puternic, însă fusese luat prin surprindere. Nikolai îl doborâse iar acum era cu genunchiul la gâtul său și cu pistolul la tâmplă.

-  Să terminăm odată cu asta, Dennis, data viitoare când vrei ceva, da și tu dovadă de puțin curaj. Nu o să fiu mereu lângă tine.
Zici ca era taicaso și îi ținea o morală.

Totul se petrecea mult prea rapid pentru înțelegerea mea.

- Zboară-I creierii nemernicului.
Urla Dennis lângă mine.
Atunci, Nikolai s-a aplecat mai tare peste Jax și i-a șoptit ușor:

- Sunt mândru de tine.
Iar în următoarea clipă a apăsat pe trăgaci.

Eu am căzut în genunchi lângă Jax, neștiind ce să fac, cum să reacționez.
Eram cu mâinile la ochi și plângeam ca o descreierata.

- Sienna, Sienna!! Sunt bine.
Glasul lui Jax.

Poftim?
Visez?
Îmi îndepărtează mâinile de la ochi și mă trage în brațele lui. Era chiar el.

Dar atunci...

Îmi întorc privirea și vad trupul neînsuflețit a lui Dennis și sângele care îi curgea din piept.
Nikolai l-a împușcat pe Dennis.

- Ce tocmai s-a întâmplat?
Întreb eu, încă șocată.

- Copii, vă rog să scuzați mizeria. Mă voi ocupa eu.
Răspunde Nikolai pe cel mai rece ton pe care l-am auzit vreodată.

- Frate, ce naiba??
Vorbește Jax în timp ce mă ajută să mă ridic.

- Dennis a avut să te ucidă. Dintotdeauna. A apelat la mine deoarece îl cunoșteam demult, aveam afaceri cu tatăl său. Însă, ce nu știa el, era că nu aș putea vreodată să îți fac rău. Ai fost ca și copilul meu, Jax... În ciuda neînțelegerilor și a faptul că am vrut să îți fur femeia, nu aș putea să te ucid. Și oricum, tatăl lui Dennis m-a furat. Asta era de fapt răzbunarea mea, nu a lui.

Sunt stana de piatră.
Ce?
Poftim?
Cum?

Credeam că Nikolai e tipul rău.
El tocmai... Ne-a salvat.

- Dar... Cum e posibil? Credeam că -

- Știu, Sienna. Credeai că sunt mafiotul care vrea să te cumpere și care îl urăște pe Jax. Așa a fost mai bine pentru el. Ca eu să dispar. Altfel nu devea cine e...

Jax tăcea și îl privea pe Nikolai, la fel de uimit precum mine. Ce naiba...
Ăsta chiar era un episod dintr-un serial.

- Jax, sper că nu mă urăști după tot ce-am făcut. Timpul m-a trezit la realitate, m-a ajutat să-mi dau seama că nu e ok ce ți-am făcut.

- Nikolai...
Jax nu putea vorbi.
Se vedea ca Nikolai insemnase mult pentru el, iar când el a ales să se îndepărteze a crezut că a lăsat în urmă un dușman. Însă...tocmai i-a demonstrat că nu era așa.

Fără să mai spună ceva, Jax se repede și îl ia în brațe pe Nikolai. Avea nevoie de îmbrățișarea asta pentru a face pace cu trecutul.

- Sper că mă poți ierta... Și că nu îmi vei purta pică.

- N-aș putea să te urăsc. Credeam că tu o faci, iar când Dennis m-a amenințat cu venirea ta, credeam că suntem dușmani, pe cale să ne omorâm între noi. Mereu am crezut că vom ajunge să ne ucidem.

Și uite așa, povestea noastră a luat încă o dată o întorsătură de 90 de grade.
Stăteam și îi priveam pe cei doi și nu mă puteam abține din a zâmbi. Precum Jax, și eu crezusem că Nikolai îl urăște de moarte și că vrea să îl nimicească cu prima ocazie.