Stand By Me

17.

- El ți-a făcut asta?
Mă întreabă Dennis, conturând cu degetul cald o tăietură de pe picior.

- Da.

- Nu înțeleg de ce cineva ar face așa ceva?

- Nu voi înțelege niciodată, dar crede-mă, va regreta toată viața pentru ce mi-a facut ultima dată.

Nu trebuia să spun asta, acum mă va intre-

- Ce anume?
Mda, am zis eu.

- Pai...am fost însărcinată și-

- Nu trebuie să continui.
S-a prins. Mulțumesc Doamne, pentru că nu voiam să reproduc scena.

- Dennis?

- Da, frumoaso.

- Am nevoie de o schimbare...nu stiu. Până și aerul din orașul ăsta îmi aminteste de el. Vreau să scap...e ca și cum, oriunde aș merge, amintirea lui mă bântuie.

- Ar trebui să vii cu mine.

- Poftim? Unde?

- Acasă. În Italia.
Propunerea lui suna atât de bine.

- Glumești, nu?
Chicotesc, surprinsă de spusele lui. Cum să merg la el acasă...la părinții lui. Nu e ca și cum am fi un cuplu. Deși eram super entuziasmată și voiam să zic da, ceva îmi spunea să nu accept.

- Normal că nu glumesc. Propunerea mea e cât se poate de reală.

Tac. Il privesc zâmbind ...îmi vin în minte o mie de cuvinte pentru a-i mulțumi că e lângă mine.
In schimb, mă întind și îmi lipesc buzele calde de ale sale. Nu mai pot rezista...poate e gresit că sar așa pe el, dar dacă asta înseamnă că m-am indragostit și e real, atunci să fie o greșeală.

Este surprins în primele secunde, apoi își revine, cuprinzandu-mi talia cu mana lui puternică.

Ce se mai poate întâmpla dacă accept să plec cu el? Oricum nu mai am nimic de pierdut...

- Accept!
Reușesc să rostesc printre suspine.

- O să o iei de la capat iar eu voi fi lângă tine. Ești cel mai bun lucru care mi s-a intamplat.

- Spun la fel. Nu credeam că va mai rămâne ceva din mine după ce voi scăpa de acolo.

*

Încă o zi plictisitoare, ieșisem de la lucru de câteva ore iar Dennis m-a pus să îmi fac bagajele. Urma să plecăm maine. Nu puteam fi mai fericită de atât.

Impaturesc fiecare haina în parte, sunt foarte concentrată să nu uit ceva, dar sunt distrasa de sonerie. Banuiesc că e Dennis.

Pășesc degajata spre ușă, neștiind  ce mă așteaptă.

In momentul în care deschid ușa, mi se taie respirația, iar genunchii îmi sunt moi. Sunt blestemată sau ceva?

- Jax.