Stand By Me

52.

Încă o zi superbă în paradis.
Tot ce făceam era să facem baie în ocean, în piscină, să facem dragoste, să profităm că suntem singuri și liniștiți. Era ca și cum insula era doar a noastră.
Pielea mea era deja ciocolatie, iar unele șuvițe de păr deveniseră și mai blonde decât erau.

Jax era în piscină și acum, manca leneș pe margine dintr-un bol plin cu mango pe care i-l curatasem acum câteva momente. Descoperise și el că e fan mango.

- Sienna? Hai afară.
Execut imediat.
Soarele era pe cale să apună. Superb.
Încă era mult prea cald iar eu purtam doar un tricou de-al lui și atât.

M-am așezat pe marginea piscinei iar el nu a întârziat să se plaseze între picioarele mele.

- Frumoasă priveliște.
Îmi zice pe un ton pervers, știind că nu aveam lenjerie iar ceea ce vedea el nu era altceva decât feminitatea mea în toată frumusețea ei.

- Nimic din ce nu ai mai văzut până acum.

- Dar totuși, nu mă satur.
Vreau să râd, însă nu mă lasă. Mă trage mai aproape de el mult prea repede ca să conștientizez.

- Lasă-mă.
Nu e ca și cum m-ar fi lăsat să răspund, ca el deja a trecut la treabă.
Mă săruta apăsat acolo, atât de încet și experimentat încât mi se făcuse toată pielea de găină. În același timp, simțeam că mă dezintegrez încet.
Luam foc.
Însă nu-i păsa, ma tortura în continuare.

- Jaax...
II gem numele. Știu că îi place, la fel cum îmi place mie să mă sărute acolo.
Îmi pun mâinile în părul său blond și rebel, încercând să nu leșin acolo de plăcere. Efectiv aveam impresia că mă topesc. Că limba aia blestemată a lui îmi electrizat fiecare nerv din corp. Era divin.

- Mai bun decât mango.
Spune și mă trage în apă, prinzându-ma însă foarte rapid.
Îmi dau jos tricoul după care mă întind să îl sărut. Îl sărut cu o foamete de nedescris.
Nu întârzie să mă penetreze și să - mi ia aerul preț de o clipă.

Chestia asta... Ce făceam noi acum, nu s-a schimbat niciodată. Dintotdeauna, să fac dragoste cu el a fost ireal de exploziv. Atracția care exista între noi nu s-a potolit vreodată. Niciodată. Mereu când m-a atins, m-am topit. Mereu am simțit că iau foc, mereu am fost pe punctul de a lesina de placere. Mereu la fel de intens. Fie că erau circumstanțe plăcute, sau mai puțin plăcute. Fie că îl uram, fie ca eram într-o stare minunată. Nu a contat, atingerea și felul său au fost mereu ceva dumnezeiesc. Probabil și din această cauză, corpul meu știa mereu când era Jax. Știa când Jax punea mâna pe mine, când mi-o trage sau orice altceva. Mereu a fost diferit cu Jax decât cu altcineva. Și nu aș schimba asta cu nimic în lume. Și sper ca relația noastră să rămână la fel de intensă. Sper că al meu corp să știe mereu cui îi aparține.

Jax Thivaios, sunt a ta.

Ne-am rezemat amândoi de marginea piscinei în urma orgasmului divin pe care îl avusem.

- Ești mereu minunată. Nu există... Mereu ai fost.

Parcă mi-a citit gândurile.

- Ești tu. Tu îmi faci corpul să se simtă așa, știe mereu ca ești tu.
II spun încet, încă obosită.

- Normal, nu mă așteptam la altceva. Așa va fi mereu.

IL mai sărut o dată. De data asta tandru, încet, suav. Încă îmi bătea inima destul de tare, la fel și a lui. Piele pe piele, totul se simțea. Mereu era mai bine piele pe piele.

Se întunecase...însă nu conta, totul era perfect în acel moment.

*

Jax aprinse felinarele de pe terasă iar acum savuram amândoi un pahar de vin roșu. Preferatul meu, mă cunoștea atât de bine...

- Cum te simți?
Întreabă, zâmbind curios.

Mă simt de parcă aș putea să-mi petrec restul zilelor aici cu el și să nu mă satur.

- Extraordinar. Ador momentele astea. Tu și eu. Mereu mi-am dorit asta.

- Știu...Vreau să îți spun ceva.

- Ascult.
Îmi măresc urechile cu 50 la sută și stau pregatita.

- Știu că povestea noastră nu a fost ideală. Știu că am dat-o în bară mai multe ori de cât pot enumera. Știu că puteam să fac totul diferit, iar ăsta va fi mereu regretul vieții mele. Nu ai idee cât de mult te ador, credeam că te-am pierdut după ce ai plecat în acea zi, după ce am aflat că pleci în Italia cu el... Mă resemnasem. Știam că trebuie să renunț la tine pentru că îți făceam rău. Și totuși, nu am putut. Nu mă gândeam vreodată că voi ajunge să țin un discurs romantic unei femei, nu credeam că pot să iubesc pe cineva în asemenea hal încât să mă consume. M-ai supus, Sienna, iar asta reprezenta ceva imposibil pentru mine. M-ai învățat atâtea lucruri și încă nu îmi vine să cred că ai decis că merit să fiu iubit după tot ce ți-am făcut.

Okay, acum plângeam.
Ce e cu tot discursul ăsta?

- Te iubesc...si îți voi fi mereu recunoscător pentru că mă iubești. Pentru că ai făcut-o și în cele mai negre momente ale noastre. Sunt convins că acum nimic nu ne va despărți, încă încerc să fiu un bărbat demn de tine.

Își coboară un genunchi în fața mea și abia atunci conștientizez ce vrea să facă. Încep să tremur când scoate din buzunar un inel superb.

- Iar aici, acum, în acest moment vreau să îți cer iertare pentru tot și să te rog să fi soția mea.

Sunt fără cuvinte.
Mor încet.

- Vrei să fi-

- Da!!!

Cad în genunchi lângă el, plângând in continuare în timp ce el îmi pune inelul pe degetul meu mic și subțire. E real? Parcă e un vis...

- De o mie de ori da, Jax.

- Mulțumesc... Pentru că exiști. Nu aș vrea să trăiesc pentru altcineva, Sienna.

Mă săruta flămând iar eu sunt gata să fiu devorata.