Încrederea ucide (FINALIZATĂ)

Capitolul 10

      Timpul parcă a zburat, atât de repede au trecut cele 60 de minute de libertate. Din clipă în clipă Ashthon va intra pe ușa restaurantului și din nou o să am o a doua umbră care-mi va sufla în ceafă. Încă din clipa în care am călcat în extravagantul restaurant am uitat de Alexander și sărutul din mașină, am uitat de brunet, am uitat de tot. Eram doar eu și Zack verificând ultimele detalii de la o importantă petrecere, așa cum făceam și în trecut.
 

        Mai iau o gură din Cola în timp ce prin minte îmi trec multe explicații pe care o să trebuiască să i le dau lui Zack, în clipa în care o să afle că eu o ard cu noul patron. Doamne, sper doar să-mi creadă minciunile. Niciodată n-am putut să-l mint, mă cunoaște atât de bine încât își dă seama imediat când ceva nu este în regulă cu mine.

        Timpul de gândire a expirat, toți oamenii din încăpere încep să aplaude, semn ca domnul Ashthon Spencer tocmai a ajuns. Mă ridic de pe scaun, îmi trec de câteva ori mâinile peste rochie, pentru a o aranja, după care mă întorc spre invitatul special și aplaud, având pe față cel mai natural zâmbet posibil. Acesta dă noroc cu Zack, schimbă câteva vorbe în timp ce caută cu privirea ceva sau mai exact pe cineva. În clipa în care mă vede, pur și simplu îl lasă pe săracul Zack să vorbească ca prostul, iar el se îndreaptă spre mine. Vai nu cred! Acum ce fac? Toată lumea îl privește ciudat, neînțelegând ce s-a întâmplat de a plecat de lângă Zack, fără ca acesta să-și termine micul discurs. Simt cum rămân fără aer în clipa în care toate privirile se mută spre mine, după care din nou spre el și tot așa până când acesta ajunge în dreptul meu și mă sărută, prinzându-mă de după talie.

      Acest sărut a fost mai mult un avertisment să nu care cumva să aibă tupeu vreunul să se apropie de mine. În sinea mea îmi dau ochii peste cap, mi se pare un gest de toată jena, dar n-am ce să fac, acum trebuie să-i intru în joc și să mă prefac iubita perfectă și fericită. El este cel care se retrage din sărut, încă ținându-mă de după șold, pornim spre centrul camerei, acolo unde Zack ne privește mut de uimire. În încăpere se așterne o liniște mormântală, toți privindu-mă ba cu ură, ba cu dezgust. Bai fraților care e problema voastră? Dacă aș avea cum, credeți-mă că v-aș oferii plăcerea de a umbla cu domnul Spencer. Ajungem lângă Zack, iar acesta își continuă discursul prin care îl prezintă angajaților pe noul patron, Ashthon Spencer, după care îi adresează câteva cuvinte brunetului:

      — Bun venit la conducerea firmei S&S! Va fii o adevărată onoare să conduc firma alături de tine. Observ că te-ai împrietenit cu Jessica Amber, care te va ajuta până îți vei găsi secretară. Cu acestea fiind spuse, putem începe petrecerea. Distracție plăcută tuturor!

       Toți cei prezenți, inclusiv noi trei începem să aplaudăm, după care ne îndreptăm spre masa noastră, unde mai sunt încă câteva persoane. Toți cei angajați în această firmă au fost invitați la petrecere, în jur de 1000 de persoane. Organizarea acestui eveniment a fost destul de obositoare pentru Zack, deoarece mie nu îmi spusese nimic, iar el a fost singurul care s-a ocupat de închirierea celui mai mare și mai extravagant local din oraș, având o sală imensă, unde a aranjat în jur de 50 de mese, a câte 20 de persoane. Localul este spațios, mesele sunt rotunde și acoperite cu un material alb, fin la atingere, iar în mijlocul fiecăreia se află o vază mare cu trandafiri roșii. Ceva de vis!

      Ashthon face cunoștință cu cei de la masa noastră, care sunt șefii contabilității și șefii departamentului de publicitate, după care se așază în dreapta mea. Eu în acest timp vorbeam cu Zack.
 

      — Parcă nu-l suportai, acum te vezi cu el. Cum vine asta?

     — Nu o să-ți vină să crezi dacă îți spun. Este criminal omul ăsta, are ceva unic, n-ai cum să nu umbli cu el.