Încrederea ucide (FINALIZATĂ)

Capitolul 7

      Perspectiva Jessicăi

      Tot drumul până la club l-am parcurs în liniște totală. Abia aștept să ajung ca să mă relaxez, să o văd pe Alice și poate cu puțin noroc să mă pierd de satana, aici de față. Nici nu realizez că am ajuns, atât de prinsă sunt în gândurile mele. Am avut o zi de tot căcatul și pun pariu că o să mai am destule zile de acest gen. Sunt trezită din visare de brunet atunci când îmi deschide portiera mașinii și-mi întinde mâna pentru a mă ajuta să cobor. Îmi dau ochii peste cap și-mi așez mâna în palma sa pentru a ieși din scaunul pasagerului. Nici nu apuc să mă bucur de răcoarea serii prea mult timp, pentru că minunatul meu partener îmi pune o mână pe după șold și mă trage mai lângă el, șoptind:

    — Fi atentă la mine pisicuță! Știu prea bine că patronul clubului este prieten cu tine, la fel și tot personalul, așa că ai mare grija cu cine vorbești și ce vorbești. Ne-am înțeles?

    La ultima frază îmi strânge șoldul cu mâna, sărutându-mi porțiunea din spatele urechii. Pielea mi s-a făcut instant de găină, nu știu dacă din cauza sărutului sau are legătură cu ce mi-a spus el, cert este că deja îmi urăsc viața și mai mult. Mă uit în ochii lui și îi zâmbesc cât de sincer pot, sperând că n-a ieșit vreo strâmbătură. Pornim spre intrarea în club, la ușă fiind întâmpinați ca de obicei de Alex. De această dată salutul nostru se rezumă la o simplă înclinare a capului și un mic zâmbet. Nu apuc să fac mai mult de cinci pași în club că cineva sare pe mine, mai exact Alice sare pe mine. Bine că mâna brunetului încă se află pe șoldul meu, altfel aș fi ajuns în cur cu roșcata peste mine.

    — Ce bine că ai ajuns! Hai să luăm ceva de băut!

    Mă prinde de mână și mă trage spre bar, lăsându-l pe satana în urmă. Doamne ce bine mă simt că am scăpat de el, zici că trebuia să-l car în spate, așa de rău mă incomoda, stând lipit de mine . Ok frate, am înțeles să-mi țin gura, nu e necesar să-mi fii umbră. Idiotul naibii. Încă trasă de roșcată privesc agitația clubului, la fel de multă lume ca în fiecare sâmbătă seară, băieții lui boss sunt la locurile lor, iar criminalul tot cu ochii pe mine. Să-mi trag palme. Mai lasă-mă dracului în pace de obsedat! Realizez că mai avem doar un pas până să ajungem la bar și decid să mi-l scot pentru câteva minute din cap, să mă bucur de muzica din club și cel mai important de băutură. Ajunsă lângă tejghea, bat cu palma în ea atrăgându-i atenția barmanului. Termină de pus shoturile și vine la noi.

    — Bună frumoasele mele. Ce faceți?

    "Simt că mor, am un criminal pe urme care nu mă scapă din ochi, îmi e frică pentru viața mea și a lu' vară-mea"... Ar fii ceea ce îmi doresc să-i spun, în schimb mă rezum la:

    — Bună Edi, am venit să ne distrăm. Pune 6 shoturi de vodka, te rog.

    Amândoi se uită ciudat la mine, iar eu le scot limba și încep să râd. Dacă nu încep să mă relaxez o să o iau razna și nu e bine. Așteptând micile băuturi încep o discuție cu Alice.

    — Cum merge treaba cu tipul de aseară?

    — Nu o să-ți vină să crezi, dar totul este mi-nu-nat. Cred că într-un final mi-am găsit sufletul pereche.

    Auzind asta pur și simplu a început să se învârtă tot clubul cu mine și să nu mai aud nimic. Cum este posibil așa ceva? Dacă verișoara mea pățește ceva mă jur pe mormintele alor mei că îi omor cu mâna mea. Îmi închid ochii și trag aer în piept, începând să mă liniștesc, auzind-o pe roșcată vorbind despre cât de frumos se comportă cu ea. Dintr-o dată deschid ochii și totul a revenit la normal. Nu, nu vă gândiți că până la urmă totul a fost un vis, pentru că este cât se poate de real, mă refeream că m-am liniștit ca prin minune. Observ shoturile în fața noastră și până să apuce Alice să bea și ea, eu deja le dădusem pe gât. Atât Edi când și roșcată mă privesc ca pe o ciudată de la Cernobâl.