Capitolul 5

1.5K 124 73
                                    

      Este ora 19:00 și ce credeți că fac? Îmi așez noile haine în noul dressing, din camera criminalului. Da, o să stau la EL, cu EL, o să dorm în același pat cu satana în persoană. Cu nervii încă întinși la maxim, așez ultima rochiță pe umeraș, apoi o pun lângă celelalte-n locul special amenajat și mă duc pe balcon să fumez. Trag primul fum cu sete imediat cum o aprind și analizez pentru a suta oară conversația de acum câteva ore.

 Trag primul fum cu sete imediat cum o aprind și analizez pentru a suta oară conversația de acum câteva ore

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

 
 
       — Trebuie să mă duci acasă. N-am cum să mă plimb prin oraș doar în cămașa ta.
Spun în timp ce înfulec ultima bucată de pui din farfurie, partida de mai devreme m-a sleit de puteri.
 
       — Nu te duc nicăieri, pisicuță. De acum o să locuiești aici, cu mine.
 
      Mă înec la propriu cu bucata de pui, începând să tușesc. Beau două guri de Cola din pahar după care continui:
 
      — Cum adică? Ți-am spus clar că am înțeles, o să-mi știi fiecare mișcare, pun pariu ca deja am microfoane prin casă. Sunt conștientă că dacă nu fac cum spui tu, mă omori. De ce nu mă lași ...
 
      — Am spus că rămâi aici! Ce pula mea nu înțelegi?
 
      Țipă în același timp în care dă cu pumnul în masă. Tresar fără voia mea, dar rămân la fel de pornită pe ceartă.
 
      — Să te duci dracu’ de psihopat!
 
      Îi țip înapoi și mă ridic de la masă, pornind spre scări pentru a mă duce în dormitor, unde mi-am lăsat toată ziua telefonul. Îl aud cum mă strigă și-mi ordonă să mă întorc, dar înainte să ies din raza lui vizuală, ridic mâna dreaptă și îi arăt "semnul păcii". Urc nervoasă scările și aproape alerg spre dormitor. Apăs hotărâtă pe clanța ușii și imediat cum pășesc în cameră rămân uimită când observ că tot patul este plin cu haine, fuste, rochii, maieuri, pantaloni, lenjerii, tot, dar absolut tot ceea ce are nevoie o femeie. Apuc o rochie roșie, destul de scurtă, cu un decolteu în V , este superbă și este fix mărimea mea. Să-mi trag palme, ăsta chiar e nebun, astea sunt pentru mine, nu pot să cred. Am dat de dracu.

        Trag ultimul fum din țigară, iar telefonul îmi sună din nou

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

 
 
      Trag ultimul fum din țigară, iar telefonul îmi sună din nou. Am evitat toată ziua să vorbesc cu oricine m-a sunat, dar ar fi timpul să răspund, nu de alta, dar nebuna de Alice sigur se îndreaptă spre poliție ca să mă dea dispărută. Sting țigara, mă rog ce a mai rămas din ea în scrumieră, apoi intru în cameră și iau telefonul de pe pat. Îmi dreg glasul, apoi răspund și duc telefonul la ureche. Cred că puteam să-l țin și în mână la cum urlă nebuna asta că o auzeam și așa:
 
      — Jessica, rasa ta de nebună! De ce n-ai răspuns toată ziua la telefon? Tu știi câte griji mi-am făcut pentru tine?!

Încrederea ucide (FINALIZATĂ) Where stories live. Discover now