Capitolul 6

1.4K 111 41
                                    


      Perspectiva brunetului

      Ce dracu are așa de special fetița asta? Nimeni, dar absolut nimeni nu mi-a vorbit vreodată așa cum o face blonda asta. Tuturor le este frică de mine, am un renume în orașul ăsta, în schimb ea, pfff ea se comportă cu mine de parcă aș fi un prost, un papă-lapte, un nimeni mai exact. Se vede că îi este frică de mine, dar totuși vrea să pară dură, indiferentă. Îi e frică, dar nu-i e frică. Nu știu cum să explic, mă jur că-mi fute creierii. După criza pe care a avut-o mai devreme, ce fac? Stau ca prostul și beau pahar după pahar, iar ea... Ea este sus și probabil își aranjează noua garderobă. Râd ironic în timp ce-mi trec mâna prin par pentru a mia oară în ultimele ore.

      Mă ridic de pe fotoliu și ies în curtea din spate, am nevoie de aer proaspăt. Cred că o iau razna! Acum îmi vine să o omor, iar în clipa următoare, când mă apropii de ea vreau doar să o sărut, să o fut, dar nu oricum, vreau să o fac să țipe de plăcere, să o simt cum tremură sub mine. Pur și simplu nu mă înțeleg. Eu nu sunt așa. Dacă era o oricare alta până acum era în Italia, Germania, Elveția și se futea doar ca să-mi facă mie bani, dar cu ea e altfel. Are ceva ce mă atrage, ceva unic. Îmi place să mă joc cu mintea ei. Îmi place când o văd speriată, dar mă înnebunește și mai tare când o aud cum geme sau când o simt cum tremură de plăcere.

     Nici nu-mi dau seama când mi se scoală. Doar m-am gândit la ea, la corpul ei minunat, la acei sâni demențiali, la acei craci interminabili. Ohhh trebuie să o fut. Urgent! Intru înapoi în casă și urc scările imediat, dar când vreau să intru în cameră, îi aud telefonul sunând. Aștept puțin să văd ce are de gând să facă. Nu se mai aude soneria telefonului, însemnând că a răspuns. Momentul de liniște e cam lung, semn că persoana de la celălalt capăt al firului vorbește sau pur și simplu a respins apelul. Când mă decid să intru aud vocea Jessicăi.

     — Bună și ție Alice. Sunt bine.

     Vocea ei sună ciudat, sigur are de gând să-i transmită ceva. O mănânc cu fulgi cu tot dacă face ceva greșit. Nu mai pierd nici o secundă și intru în cameră. O surprind cu gura deschisă, semn că tocmai se pregătea să spună ceva, doar că prezența mea a întrerupt-o. Mă apropii de ea moment în care aud o voce feminină, cel mai probabil a verișoarei ei, spunând ceva. Blonda tace, acest lucru sporind agitația tipei de la telefon. Decid să mă duc lângă ea și să-i șoptesc la urechea liberă:

     — Calmează-te și vorbește până nu intra la bănuieli.

     O simt cum se încordează când buzele mele aproape îi ating urechea, dar totuși spune mult mai calmă, uitându-se spre mine.

     — Da nebuno, sunt bine, chiar foarte bine. Am doar o durere de cap.

    A naibii femeie. Durere de cap? Hmmm, adică eu sunt durerea ei de cap? Pffoa stai să vezi tu, blondo, ce pățești pentru vorba asta.

    — Atunci de ce n-ai răspuns toată ziua?

    Vocea fetei se face imediat auzită în telefon. Mă duc în spatele blondei pentru a auzi și mai bine ceea ce spune Alice, dar și pentru a o tachina puțin. Încep să-i sărut gâtul, după ce i-am încolăcit corpul cu brațele mele. Aceste gesturi o fac pe micuța pisicuță să geamă de plăcere, înainte să-și poată stăpânii reacția.

    — Ohhh, ești cu cineva?

     Cum mă așteptam, gestul blondei nu trece neobservat. Sunt tare curios ce-i va răspunde.

    — Da, varo. N-am avut timp de telefon, scuze că te-am îngrijorat. Ți-am zis sunt bine.

     Ohh, da, ai fost foarte ocupată, să stai crăcită pentru mine. Exact cum o să se întâmple în următoarele minute. Bun răspuns pisicuțo. Văd că ai înțeles că trebuie să fii atentă la ce vorbești. Ca răsplată m-am decis să o mai excit puțin. Am continuat să-i sărut gâtul, mușcându-i din când în când lobul urechii și bineînțeles masându-i sânii aceia minunați în același timp. Sunt perfecți în palmele mele. Alte câteva suspine îi părăsesc gura, făcând-o pe Alice să spună grăbită:

Încrederea ucide (FINALIZATĂ) Where stories live. Discover now