De Tudor Arghezi
🔸Tudor Arghezi este un poet modernist ce apartine perioadei interbelice si este autorul poeziei "Flori de mucigai".
🔸Modernismul este un curent literar, manifestata in perioada interbelica, avand ca si caractristici faptul ca realul se intrepatrunde cu irealul, ca nota de modernism, iar arta este un construct al imaginatiei. Ca si reprezentanti ii avem pe Eugen Lovinescu, Ion Barbu, si Tudor Arghezi
🔸Poezia apare in volumul cu acelasi nume "Flori de mucigai" in anul 1931 , si este una dintre poeziile cu ispiratie din viata detinutilor, deoarece si Arghezi a facut inchisoare iar acest moment din viata l-a marcat.
🔸Titlul poeziei "Flori de mucigai", florile simbolizeaza frumosul si viata iar mucigaiul reprezinta uratul si moartea. Astfel, florile reprezinta sufletul detinutilor condamnati pe vesnicie, astfel mucigaiul reprezinta moartea. Arghezi sugereaza faptul ca, asa cum frumosul poate creste din urat, asa si florile cresc deasupra mucigaiului. Tehnica pe care o foloseste se numeste estetica uratului.
🔸Tema poeziei este pierderea libertatii in spatiul inchisorii.
🔸Motivele identificate sunt motivul singuratatii, a intunericului, a leului si a apei.
🔸Poezia este alcatuita din 20 de versuri dintribuite-n doua secvente poetice.
Prima secventa cuprinde versurile 1-7 si descrie conditia dramatica a eului liric, dat uitarii de catre Dumnezeu si aruncat in infern, iar a doua secventa, versurile 8-20 caracterizeaza poeziile pe care eul liric le-a scris in spatiul inchisorii.
Poezia este alcatuita ca o marturisire, un emotionant monolog liric al celui care incearca sa iasa din spatiul inchisorii.
⚪"Le.am scris cu unghia pe tencuia, pe un perete de firida goala" reprezinta inceputul metaforic in care eul liric doreste sa ne familiarizeze cu greutatile lipsei de libertate.
In urmatoarea strofa apar motivele singuratatii si a intunericului, acestea caracterizand starea de spirit a eului liric.
In continuare se cere ajutorul simbolurilor biblice " Taurul" "leul" si "vulturul" si a evanghelistilor "Luca" "Marcu" si "Ioan" care invoaca jertfa si aspiratia catre libertate.
Versurile sunt caracterizate ca fiind "stihuri fara ani", "stihuri de groapa", acestea prevestind chinul si moartea.
Apare metafora "unghia ingereasca" simbol al sacralitatii, care reprezinta divinitatea ce incearca sa creasca in sufletul eului liric, insa acesta nu-si poate da seama daca firea demonica pune stapanire pe cea ingereasca sau nu.
Apare o imagine vizuala "Era intuneric/ Ploaia batea departe afara" intunericul reprezenta nestinta iar ploaia reprezinta viata.
Incheierea indica suferinta eului liric "m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga".
🔸Ca si figuri de stil avem metafore "Unghia ingereasca", "M-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga", epitete "Perete de firida goala", "Stihuri de groapa" si enumeratie "Lui Luca lui Marcu lui Ioan"
Sunt identificate imagini vizuale "Era intuneric", " Mana ca o gheara" si o imagine motorie "Ploaia batea departe afara".
🔸In ceea ce priveste prozodia, poezia are masura versurilor de 5-17 silabe, rima imperecheata si ritm neregulat datorita repetarea anumitor cuvinte.
✅ 476 de cuvinte
