ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)

*EPILOG*

Pe masura ce ele canta, incerc sa ma agat cu disperare de ultimele amintiri, chiar si de cele tragice, fiindca nu pot inca sa dau drumul acestei vieti. Spulberarea lui Kael pe cerul Adabadului, prefacerea lui Vardas intr-un pumn de nisip au devenit deodata scene dragi, care ma leaga de tarana. Rapirea Ashei, cea care mi-a spus pentru prima oara "mama", facandu-ma sa traiesc sentimente inaltatoare, imi trezeste o melancolie fara sfarsit, aproape imposibil de suportat, dar cu atat mai dulce, stiind ca in curand o voi uita. Emotiile mele pulseaza ca un curcubeu in jurul trupului, colorand fetele surorilor in toate nuantele de albastru si purpura.

- E timpul, spune mama, cu vocea incarcata de lacrimi.

M-am dus spre valvataie, aruncandu-mi sabia in flacarile sacre, gest care semnifica renuntarea la lupta. De data asta, calea spre inima lui Lucifer va fi diferita.

- Vom fi mereu langa tine, sopteste Nyria. Te pot vizita in somn?

Am mangaiat-o pe fata micuta, bucurandu-ma ca este aici, in aceasta clipa de cumpana.

- Pentru tine, Nyria, nu exista vreodata oprelisti. Ramai cu bine.

Ducandu-ma spre altar, m-am culcat pe el, cu ochi spre cer, cu mainile puse pe piept... Adeone imi strange inca o data mana, cu ochii inrositi, cu fata mohorata.

- Fiecare zi fara tine va fi pustie, dar ne vom revedea. Drum bun, Layra.

In clipa in care s-a departat, am fost inconjurata de peretii unui sarcofag de sticla, ce au aparut de nicaieri. Acestia ma prind ca intr-o temnita, starnindu-mi toate angoasele. Brusc, ma simt transportata in trecut, in locul din care Kael m-a trimis pe Pamant, tinandu-mi esenta intr-un sarcofag asemanator. Va disparea din mintea mea, la fel ca pe un vis pe care il uiti dimineata, in zorii cruzi. Rasuflu incet, adanc, cu ochii spre surorile mele, care au inconjurat sanctuarul, purtand torte, cantand inmuri triste, dar atat de puternice, atat de datatoare de curaj! 

Stiu, simt, cunosc ca este voia lui ISH sa fac aceasta; mi s-a oferit o alta sansa, o viata noua, in care nu va trebui sa il urasc in fiecare clipa pe Lucifer.

Adeone rosteste niste fraze incalcite, care imi tulbura mintea, ingreunandu-mi ochii, pleoapele, orbitele... Deodata e asa de greu sa raman treaza, dar incerc sa nu ma lupt cu senzatia covarsitoare! Fetelor lor, luminate de faclii, devin transfigurate... Trupul parca mi se adanceste in sarcofag, fiindca somnul de piatra pe care il evoca ele isi face datoria, scufundandu-ma in sferele mortii. As vrea sa ma zbat pentru ultima oara, dar corpul meu este intepenit ca granitul, in vreme ce il parasesc iesind prin cap, ca un fuior de fum...

Danganitul clopotelor devine asurzitor, sacadat, facandu-ma sa tip de teama... Stiu ca acesta e primul semn al coborarii in sferele infernale. Totul se intuneca, totul se prabuseste.

Alunec printr-un tunel de foc, calatorind cu viteza gandului, intr-o directie necunoscuta. Fragmente, strafulgerari ale personalitatii mele trecute, doresc sa iasa la suprafata, asa cum vrea inecatul sa se agate de ultimul pai. O stare dezagreabila ma cuprinde, pe masura ce uitarea mi se asterne peste memorie... Inainte de a se termina totul, am simtit o durere enorma, care mi-a sfaramat fiinta in mii de fragmente. Nu am apucat sa sufar foarte mult. Peste mintea mea s-a lasat bezna.

***

Sunetele care ma inconjoara imi sunt straine. Ceva sau cineva imi spune ca sunt trambite, care vestesc un lucru important. Am ochii deschisi pe jumatate, privind inspaimantata imprejurimile, din oul de cristal, care imi pazeste trupul.

- S-a trezit! In numele lui Satan, s-a trezit! Dati de stire Printului!

Se aude larma mare, pasi grabiti, furtuna de strigate, ca si cand ar fi avut loc un cataclism. Stau nemiscata, captiva in acest invelis micut, pandind miscarile lor, intrebandu-ma ce au de gand sa faca cu mine. Cine sunt ei? Peretii par a se misca, lucru care imi starneste curiozitatea, lasand la iveala vederea unui alai maret, in fruntea caruia sta un inger cu infatisare masculina.