ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)

Capitolul 51: Nasterea Luminii

Pecetile lui Vardas s-au aprins in aceeasi clipa, culminand cu iesirea aripii mele din trupul Reenei, care se prabuseste in genunchi, ca lovita de un traznet. Ochii Denaidei si ai lui Daspha au devenit cu neaua. La fel sunt hainele, pletele lor.

Lucifer vrea sa spuna ceva, dar este pur si simplu izbit in plin de energia Copilului Sfant, care se iveste din burta mea, stand pe genunchii mei plini de sange...

O raza de lumina puternica iese din mine, ducandu-se pana sus, spre bolta. Aud mii de strigate uimite, care seamana cu zgomotul produs de o iminenta batalie. Luciferienii de dincolo de porti se cutremura, caii necheaza, fiintele decorporate se aduna cu sutele in jurul curtii, in vreme ce energia strabate Adabadul in valuri, aducand zorii. Am clipit din ochi o data... si totul s-a schimbat.

Bolta mohorata a devenit o amintire urata. Puritatea heruvimului cazut, care a luat forma unui copil, a scaldat totul in iubirea dintru inceput. Cerul vesel a capatat culoarea smaraldului, asa cum arata inainte de invazia Decazutilor.

Nori de purpura au venit de niciunde, iar pe ei se afla cete de ingeri, veniti sa vada minunea dintre lumi. Muntii negri si-au preschimbat culoarea, redevenind albastri iar dealurile sunt acoperite de verdeata si flori. Curtea a inflorit brusc, iar stejarul uscat cu trunchiul alb a revenit la viata, plin de frunze rosii si abundenta seva.

Lucifer se lasa in genunchi in fata mea, privind cu adoratie Pruncul care sta la pieptul meu, cu ochii inchisi, nepasator parca la ceea ce s-a petrecut datorita lui.

Reena vine repede si-mi acopera goliciunea cu aripa, iar ingerii sositi in mare graba astern nenumarate daruri in fata noastra, slavind intelepciunea Opalului. Desprinzandu-si o clipa ochii de copil, Printul cerceteaza uimit peisajul nou, mirific, divin, din fata lui, care nu mai seamana deloc cu vechiul Adabad.

Portile sunt sfaramate de trupele de luciferieni Reintorsi, care zoresc spre jiltul meu, pastrand insa o distanta cuviincioasa. E de ajuns o privire spre Copil si ochii lor se schimba, aducandu-si aminte de Adevar, de cine sunt ei cu adevarat.

Rusinati de purtarile lor criminale, cautatorii izbavirii multumesc Cerului pentru aceasta minunata sansa de impacare cu ISH, Tatal tuturor fiintelor.

- Slava celui Preainalt pentru mila Sa! canta ei in cor.

Pe masura ce trec si se inchina, pupilele lor redevin albastre, aurii sau verzi, straiele capata luciri noi, duhurile lor stralucesc ca zapada de pe munti. Toata lumea canta imnuri si se veseleste, acoperind vazduhul de larma.

Printul vede tot ceea ce se intampla, dar nu ii vine a crede. Bratele i se indreapta lacome spre copilul care doarme, ascuns intre faldurile hainei mele.

- Da-mi-o!

- Nu inca, Printe!

Glasul ii apartine Denaidei. Pe fetele tuturor celor prezenti se citeste o mare fericire. Numai chipul Decazutului a capatat o unda de furie.

- Imi vreau fiica! tuna Lucifer.

Ceata de Reintorsi se organizeaza in cerc, prinzandu-l pe Lucifer in mijloc.

- Va veti incalca cuvantul dat? mugeste el, privind spre ceilalti.

Am schimbat o privire rapida cu Vardas.

- O poti lua, dar inainte de asta, trebuie sa promiti ceva, in fata tuturor!

Printul se incrunta, binevointa pierindu-i de indata ce-mi aude cererea.

- Ce vrei, Lauryel?

- Adabadul apartine oamenilor! Dorinta Pruncului este ca el sa fie redat regelui de drept! Va trebui sa juri ca niciodata nu va mai calca aici vreun Decazut!