ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)

Capitolul 42: Fructul Cunoasterii

Atunci el ma trage de maxilar cu mana si ma obliga sa deschid gura.

- Musca, am zis!

Am urlat de durere, dar nu am vrut sa fac asta nici in ruptul capului. El renunta si ramane ganditor, mangaind un jungher pe care il tine la sold. Il scoate cu un gest frenetic si eu ma pregatesc pentru o lovitura cauzatoare de moarte. In loc de asta Lucifer se apuca sa curete fructul cu miscari lente, formand o cojita lunga, neintrerupta, taiata cu mare maiestrie, ce imi dezvaluie pe dedesubt un miez translucid, presarat cu scantei. Am marit ochii, privindu-l cu mare interes.

- De ce imi prezinti aceasta poveste antica despre caderea Adamului? Nu crezi ca ar fi mai bine sa facem un plan pentru a scapa din inchisoarea lui Azazel?

- Si exact asta incerc sa fac, dar nu vrei niciodata sa ma asculti, imi zice intepat.

Cand termina de decojit aseaza cutitul la loc si se apropie din nou.

- Nu ne aflam in nicio inchisoare, Layra. Suntem ferecati in interiorul mintii mele. Am facut aceasta vraja pentru ca Azazel sa nu imi poata smulge secretele.

- Dar trupurile noastre unde sunt?

- Inapoi in palat, pazite zi si noapte. Am putea evada daca ai intelege unde te afli. Daca nu musti din fruct te vei rataci curand si nici eu nu voi putea sa ma mai trezesc. Vraja este facuta pe sute de ani... Intelegi?

- Da-mi drumul... mormai eu nemultumita si indignata.

- O sa faci ceea ce ti-am cerut?

- De unde stiu ca nu vei incerca sa ma otravesti?

El incepe sa rada ironic si musca din fruct, apoi mesteca incet.

- Nu am niciun motiv sa te ucid... Fara tine, Lumina mea e moarta.

- Se pare ca ai uitat de intelegerea noastra, frate... ii raspund cu sarcasm.

- Te asigur ca nu uit nimic din ceea ce am fagaduit. Si ti-am promis o moarte cruda si dureroasa, dar nu acum... Acum avem alte lucruri de facut.

- Cum ar fi? intreb ironic.

- Sa il transform in pulbere pe nenorocitul de Azazel si pe toti cei care l-au sprijinit. Sa imi recapat tronul si sa arat tuturor ce se intampla cu cei care ma tradeaza!

- Se simte urat, nu-i asa? Sa fii tradat tocmai de cei in care ai avut incredere...

El face un semn si simt cum ma prabusesc la baza copacului. Ma zgarii de scoarta si ii arunc o privire dusmanoasa. A facut-o ca sa ma pedepseasca pentru replica.

- Ai stat prea mult timp prin preajma oamenilor si ai uitat cine esti. Eu nu am uitat si nici nu voi avea vreodata sentimente umane. Razboiul, ranile, razbunarea au creat lumea mea. Dar pana si eu cad uneori sub incidenta regulilor pe care le-am stabilit candva... Stii care este unica regula pe care am pastrat-o din Opal?

Am ridicat din umeri nepasatoare. Tot ce imi doresc este sa scap din mintea lui dezagreabila si sa ma duc sa il salvez pe Kael.

- Ordinea! Tradatorilor trebuie sa li se aminteasca cine este conducatorul lor. Sunt tatal intunecatilor si doar din mine si prin mine se va naste o alta linie de fiinte care sa serveasca pentru interesul tuturor. Iar tu imi vei darui o fiica.

- Ai innebunit, Lucifer... Cum crezi ca poti sa comiti asa un sacrilegiu?

- Fiinta care s-ar naste din noi ar avea o putere incredibila. Fiind jumatate Neintinata si jumatate Intunecata, nu ar mai fi supusa Infernului si nici oprita de a intra in cerurile de sus... Ar fi cea mai buna cale prin care mi-as croi loc spre Opal.