Ii vad sabia cazand pe pamant si apoi se prabuseste din nou la baza stancii. M-am tras cu mare greutate de sub fiara ce a murit naprasnic si m-am dus spre el. L-am gasit zacand cu fata in sus, prada de razboi pentru ceilalti ostasi, asa ca l-am luat de brate si l-am ascuns dupa stanca. Ma simt datoare sa ii salvez trupul, desi in urma cu cateva clipe tocmai ma pregateam sa ii curm viata. Stanca ne fereste de sirul de soldati care se lupta undeva pe muchia dealului. Luciferianul sta sprijinit cu spatele de piatra, rasufland greoi, cu gura inclestata si mana pe rana. Nu mai are mult de trait si gandurile Printului incep sa il controleze.
- Trebuie sa ma ucizi...Trebuie, altfel...suspina el greoi.
Am simtit o zvacnire in inima si m-a podidit o mila fara margini. Cere o moarte onorabila si eu nu il pot ucide...Nu pot...Mana imi tremura pe manerul armei. Dar daca nu o fac, Lucifer ii va pedepsi pentru inalta tradare...Nu stai de vorba cu inamicul....Il ucizi sau esti ucis! Legile intunericului sunt hade, aspre si reci!
- De ce m-ai ajutat?
Privirea sticloasa ma priveste straniu. Cred ca nici macar el nu poate pricepe.
- Nu stiu...Mi s-a parul a fi lucrul corect de facut.
- Lucrul corect de facut era sa lasi bestia sa ma ucida si sa imi duci trupul ca trofeu inaintea Printului...Ce ar fi sa lasi minciuna deoparte?
El inghite in sec. Cum ar putea sa imi dezvaluie mie ordinele primite? Il asteapta o soarta mai rea decat moartea daca Printul ii va citi gandurile.
- Lasa-ma sa ghicesc...Ai fost trimis de stapanul tau ca sa imi aperi trupul. Daca eu traiesc, traieste si Lumina. Aceasta e pricina pentru care te invarti pe langa mine de cateva ceasuri, fara sa indraznesti sa ma ataci direct?
- Esti pe aproape....murmura el.
- Si totusi...De ce m-ai atacat, daca scopul tau era protectia mea?
Privirea lui devine acum usor mandra si isi ridica trufas barbia.
- Am vrut sa simt pe pielea mea taisul armei tale.
- Minti.
El ramane neclintit, cu gandurile aiurea. Daca ma concentrez, pot sa le simt.
- Ai vrut sa vorbesti cu mine...nu-i asa?
Acum el zambeste subtire, in pofida durerii foarte mari.
- Ai ajuns si la partea cu adevarul.
Curiozitatea mea a depasit limita firescului. O neliniste ciudata imi cuprinde inima.
- Care iti este numele?
- Azza. Lord al taramului pierdut si cavaler de rangul unu in armata Printului.
- Si ce vrei sa vorbesti cu mine, Azza? Suntem in mijlocul bataliei.
El scrasneste din dinti, palid si incercanat...Se gandeste la existenta sa netrebnica.
- Vreau doar sa stiu...Este adevarat ca Lumina ta este un dar celest care ne poate salva de tirania lui Lucifer?
Am ridicat din sprancene a mirare. Multe lucruri s-au spus despre ceea ce port in pantec, dar de departe spusele lui sunt cele mai surprinzatoare.
- Dar nu sunteti liberi, nu asta v-ati dorit atunci cand ati incalcat poruncile divine?
Azza ofteaza prelung si ma priveste cu ochii adanci si batrani.
- Unii dintre noi isi doresc sa evadeze ...Dar nu putem. Suntem legati prin juramant si cine il incalca...As vrea...As vrea sa...
- ...Ai vrea sa te intorci Acasa?!
Mana lui ma cuprinde febrila de brat si ma simt invadata de emotii covarsitoare.
- Te rog...Trebuie sa stiu Adevarul inainte sa ma trimiti in Abis!
I-am strans mana la randul meu, apoi am observat cum lucirea pielii mele se intensifica...O energie alba tasneste din pumn si strapunge burta decazutului, facandu-l sa urle. M-am ridicat aproape speriata, crezand ca asta il va dezintegra, dar...Lumina intra in el si ii vindeca rana cat ai bate din palme. Azza se ridica incet si isi pipaie neincrezator rana. E un semn, este un semn colosal! Daca Lumina a ales sa il crute, inseamna ca nu minte! La fel de uimit ca si mine, el incepe sa rada...Dar nu este un ras sarcastic si rece, ci un ras aproape zglobiu, ca al unui copil bucuros. Isi recupereaza arma si vine spre mine, apoi se aseaza intr-un genunchi dupa un vechi ritual , infige arma in pamant si pune mana dreapta pe genunchiul stang, inclinand capul. Aud cuvintele.
- Lasa-ma sa te slujesc! Vreau sa imi ispasesc pacatele si sa ma reintorc!
M-am dat inapoi, fiindca refuz sa cred ca se poate intampla asa ceva. Un Decazut care doreste sa se intoarca in Opal? El ramane neclintit, in asteptarea raspunsului.
Fara sa vreau, simt lacrimile reci cum imi cutreiera obrazul. Aripile mi se deschid marete si lumineaza intreg campul, orbind toate bestiile care sunt in raza mea. Aud mugete jalnice si tipete lungi de sabii, amestecate cu suierul vantului. Las lacrimile sa curga si le prind...Cand imi ating causul palmei, se transforma in perle vaporoase de lumina care isi modifica forma, aspectul si culoarea...Devin niste steme colorate cu insemne care pulseaza si atunci sunt izbita de o revelatie: tocmai am eliberat unul dintre darurile Decazutului Azza! E voia Cerului!
Lacrimile plutesc si se aseaza pe umerii lui, formand doua peceti razboinice.
- Ridica-te Azza...Din cenusa intunericului, spre lumina cea negraita!
Fostul decazut se ridica demn, cu ochii stralucind si icnind a planset. E usurat.
E atat de usurat, atat de uimit ca i-a fost acordata inca o sansa! L-am prins de umar incurajator si i-am soptit niste cuvinte in limba straveche a Opalului. Cuvinte demult uitate, ingropate sub maldarul de faradelegi pe care le facuse de-a lungul erelor. Si-a lasat capul pe umarul meu si a ascultat imnul, asa cum ar asculta un copil cantecul de leagan al mamei sale. De cand timp inseteaza urechile lui dupa imnuri ceresti? Pe cand isi ridica genele bogate, ii vad ochii negri si luciosi acoperiti de frumusetea iertarii divine. Va putea oare Azza sa rascumpere toate crimele pe care le-a facut in numele Printului? Nu stiu, dar ochii lui abia renascuti in albastru- verzui imi dau multe sperante. Mare este Lumina cereasca!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
