Decepția

XCI.Perfecțiune

-Trebuie să găsești o soluție, Toni. Nu am de gând să te opresc dar vreau să fii în totală siguranță. Nu te mai vreau în preajma mafiotului acela și nu vreau să fiu nevoit să intervin din nou. Plus că până acum ai aflat deja că ești în mare pericol. 

Vocea mea, din cauza lipsei comunicației, coborâse o octavă, ochii săi intenși sorbindu-i pe ai mei, știind că înțelegea în totalitate despre ce vorbeam. Nu îmi doream să o mai văd în preajma lui Malik și categoric nu intenționam să o las cu spatele la vedere- era în pericol iar eu mă aflam în imposibilitatea de a o ajuta. 

-Știu ce trebuie să fac, sunt capabilă să mă descurc singură, Harry. Am făcut-o timp de șase luni. 

-Nu ai fost singură, Antonia. Dar de data aceasta vei fi iar eu nu am cum să te ajut. 

Era o luptătoare dar era un simplu om. Avea experiență pentru că toată viața a fost nevoită să se ascundă dar până și eu știam că nu era imună pericolului. Putea oricând să greșească iar odată ce acest lucru se va întâmpla, trebuia să știu că o voi putea salva. 

-Nu te pot pierde din nou, nu vreau să o fac. 

Sinceritatea din vocea mea a luat-o prin surprindere dar în astfel de momente nu îmi doream nimic mai mult decât să o țin ascunsă în brațele mele, să știu că este protejată cu orice preț și că nimic nu o va putea răni. 

-Am dat de Railey, știu ce trebuie să fac. Mă voi descurca, trebuie să ai încredere în mine. 

Palma sa mi-a cuprins obrazul, închizându-mi ochii pentru moment, bucurându-mă de atingerea sa blândă dar odată ce i-am redeschis, mi-am putut da seama că mă mințea. Și cu toate acestea, nu mă puteam ambiționa să o iau la întrebări, nu puteam face nimic mai mult decât să o las să plece și să-mi păstrez încrederea în ea. Știam că e puternică și pentru moment, acesta era tot ce conta. 

-Antonia, te rog, nu mă distruge. 

Murmurul meu, aproape imposibil de auzit, a fost înregistrat instant în mintea sa, ochii săi captivanți prinzându-i pe ai mei într-un dans periculos, intensitatea cuvintelor mele tăind orice urmă de neliniște existentă pe chipul său. Îmi înțelegea pe deplin vorbele, degetele sale ajungând la nivelul buzelor sale, sărutând cu ușurință inelul prețios primit în dar. Nu voi regreta niciodată că i-am dat tot ce aveam pentru că era mai mult decât capabilă să-mi păstreze sentimentele adânc înăuntrul ei. 

Aveam nevoie de trupul ei pentru o ultimă dată, știam că nu m-ar nega niciodată iar după modul în care sclipirea din ochii săi dansa într-un joc periculos, știam că era mai mult decât pregătită pentru mine. Înconjurându-și brațele în jurul gâtului meu, buzele sale au ajuns la nivelul urechii mele, sărutând-o și ațâțându-mi dorința de a o poseda din nou.

-Mâine dimineață când eu nu voi mai fi cu tine, vreau să mă simți în întregul tău corp. Vreau să țipi atât de tare acum încât de fiecare dată când vei face un pas, vreau să te gândești la mine și la modul în care trupul tău mă primea atât de bine înăuntrul tău. Crezi că poți face asta? 

Respirând șocată, vocea sa era inexistentă, propriul meu glas fiind împânzit de o dorință aprinsă, degetele mele atingându-i aspru picioarele, făcându-mi loc între ele, aceasta gemând cu putere înainte ca măcar să o ating. Strângându-i pielea coapselor, i-am atras atenția care deja zbura în locuri necunoscute, amintindu-i că avea să-mi dea un răspuns. 

-Da. 

-Spune-mi ce vrei. 

Tortura era la fel de mare pentru ea cum era și pentru mine, dar nu aveam să o las fără o ultimă noapte pasională. Aveam să-i las toate urmele posibile, să o posed în toate modurile posibile iar următoarea săptămână, când se va privi în oglindă, vreau să apară în continuare urmele mele pe trupul ei. 

-Pe tine, te vreau pe tine. 

În acest moment știam că nu mai avea răbdare, corpul său mulându-se în al meu, îndemnându-mă să-i satisfac pofta trupească, dar nu puteam face acest lucru încă. Trebuia să-mi continui planul. 

-Detaliază. 

Frustrarea de pe chipul său nu făcea nimic altceva decât să-mi alimenteze îndrăzneala, mâna mea cuprinzându-i locul dintre picioare, un icnet brusc ieșind dintre buzele sale, surprinderea fiindu-mi mare odată ce atingerea mea a continuat să îi frustreze gândurile. 

-În mine, te rog. Vreau să te simt înăuntrul meu. Harry, te rog. 

Poziționându-i picioarele mai bine în jurul șoldurilor mele, știam că era necesară o anumită poziție cât mai confortabilă pentru ca această să mă cuprinde în întregime. De fiecare dată când mă gândeam la prima oară în care am făcut sex cu ea, nu puteam să nu mă încrunt știind că o rănisem în momentul în care m-am împins în ea cu forța. Nu am fost niciodată obișnuit să fiu tandru dar în acel moment știam că ea nu era ca celelalte, încercând să-mi păstrez sălbăticia înăuntru, nevrând să renunț complet la umanitatea mea. Nu știam și nici nu doream să aflu de câte ori fratele meu nebun i-a posedat trupul pentru că știam că nu aș putea suporta gândindu-mă că experiența Antoniei exista. Eram conștient că era familiară cu dorințele trupești ale oricărui om dar nu îmi doream sub nicio formă să știu modalitățile în care nenorocitul de Louis i-a avut corpul. Acum era a mea, oricât de dureros ar fi pentru toată lumea, corpul și mintea Antoniei îmi aparțineau mie. 

Sunetul ieșit dintre buzele sale m-a determinat să renunț la orice încercare aș fi avut de a persista acest joc nebun, simțindu-mă mai tare decât era posibil, nelăsându-i timp să se manifeste în vreun fel, corpul ei prinzându-mă complet odată ce șoldurile mele s-au împins în ale ei. Corpul ei era făcut pentru mine, strângându-se perfect în jurul meu, îndemnându-mă să-i primesc atingerea tandră și totodată înnebunitoare. Necesitatea confortului ei era prioritatea mea și fără să par îngâmfat, eram conștient că îi era greu să mă simtă adânc în interiorul său. 

Conștientizam că nu trebuia să continui acest joc, îi făcea mai mult rău refuzând să o las din viața mea, dar știam că despărțiți, am fi amândoi mizerabili. Nu îmi doream nimic mai mult decât să o ascund de văzul tuturor și să-mi petrec fiecare secundă a vieții alături de corpul și mintea sa superbă dar nu puteam face acest lucru. Miza era mult prea mare iar ea a fost mereu cheia tuturor problemelor mele. Era atât de greșit să recurg mereu la sex pentru a mă exterioriza dar nimic nu mai părea normal de când a apărut în viața mea. Sexul cu ea era perfect, era tot ce visasem și chiar mai mult, iar cel mai important lucru nu era actul în sine, ci faptul că după puteam să fiu în preajma ei fără a mă simți vulnerabil. Mă simțeam liniștit odată ce respirațiile ni s-ar fi potolit, când privirea ei era încruntată gândindu-se la anumite lucruri dar mă bucuram că puteam să fac același lucru fără a fi bombardat de întrebări fără sens sau dorințe imposibile. Antonia îmi știa limita și apreciam mai mult decât orice că nu încerca să o treacă în vreun fel. Era perfecțiunea întruchipată iar eu nu mi-o puteam scoate din minte. 

Încercând să-mi adun gândurile, mi-am continuat mișcările, rezumându-mă la prezența ei, la trupul ei tremurând care îmi alimenta setea și încercam să mă bucur cât mai puteam de experiențele trăite alături de ea. Ce nu realizasem în acel moment era că acesta putea fi ultimul moment de liniște trăit de noi.