Dupa intuneric, am fost cuprinsa de o adanca liniste. Pace, adancime, cadere...Cadeam in gol si aripile mele nu se deschideau, dar asta nu ma speria...O bufnitura ma trezeste la realitate. O piatra se desprinsese undeva intr-un colt si cazuse pe podeaua de piatra, formand ecouri in pestera. Deschid ochii si vad ca sunt intinsa pe jos, iar in jurul meu e desenat un cerc cu vopsea rosie, ce are la capetele lui insemne cunoscute. E o vraja de inlantuire.
Aud o voce ragusita undeva intr-un colt si vad silueta unui barbat ce incearca sa imi faca semne din maini. Ii recunosc imbracamintea si dau sa ma ridic in capul oaselor, dar nu pot sa misc nicio bucatica din trup. Imi rotesc ochii si il vad prizonier pe Landir, agatat undeva de perete si incatusat de o roata de metal. Zeul ranjeste si iese dintre umbre, privind cand spre mine, cand spre Landir.
- Ce se intampla?
Vocea mea se aude strain si sters, ma simt slabita si capul imi este ametit.
- Se intampla ceea ce am planuit. Un vrajitor si un inger in aceeasi zi! Soarta incepe sa imi surada, intr- adevar...Te zbati degeaba...continua el monoton. Nimeni din lumea asta nu poate rupe vraja care te tine legata.
- Am visat? mormai eu cu manie.
- Nu ingerule, dimpotriva...Ai reusit sa ajungi la regele Deuronomilor si chiar ai intrat in mintea lui...Dar din pacate nu ai reusit sa il si eliberezi...
O strafulgerare dureroasa imi aduce in amintire fragmentul pierdut. Imi amintesc ca ajunsesem langa tron si incepusem sa omor serpii care il otraveau pe Vardas, apoi...Dumnezeule mare, unul dintre ei m-a muscat...
- Si ai adormit, zice magul pe un ton oarecare, ca si cand imi stia gandurile.
- Cat ai de gand sa il mai incarcerezi pe rege in propria sa minte?
- O eternitate sper. Acest Vardas mi-a zadarnicit multe planuri si chiar a pus domnia lui Lucifer in pericol. Ma voi asigura ca nu va fi eliberat niciodata.
- Dar...Dar reusisem sa il conving sa renunte la vinovatie si remuscare!
- Se pare ca nu ai fost destul de convingatoare...
Vrajitorul incepe sa strabata sala in lung si in lat, murmurand niste cuvinte.
- Daca nu imi dai drumul ca sa imi pot indeplini misia... Mania Cerului se va pogori asupra ta si toate vrajile din lume laolalta vor insemna nimic!
El rade batjocoritor si isi indreapta mandru statura.
- Nu esti in postura in care sa imi spui ce ar trebui sa fac! Am vazut care este cea mai mare frica a ta. Nu, nu te temi ca Printul te va ucide. Nu iti este frica de moarte, nici de sange, nici de tortura...In fapt, toata fuga si planurile tale, toata lupta si sudoarea sunt pentru un singur lucru...Nu vrei de fapt sa...
- Taci!
- Nu vrei de fapt sa ii mai dai lumina lui Lucifer.
- Am zis sa taci!
El zambeste victorios si scutura din bratul drept, scotandu- si sceptrul.
- Nu a fost atat de greu sa iti aflu taina, de indata ce am fost in mintea ta. Nu te mai consideri vrednica de Ceruri. Serpii nu te pot otravi decat daca suferi de vinovatie...Nu vrei insa sa te duci nici in Infern, pe tronul pe care Printul intunericului l-a pregatit pentru tine...Asa ca fugi de ziua aceea.
- Te inseli...Ma voi intoarce in Ceruri, pentru ca asa este scris.
- Se prea poate ingerule, dar cum te vei intoarce? Cu Lumina sau fara?
YOU ARE READING
ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)
FantasyVolumul III din trilogia IMBRATISAREA LUI LUCIFER
