El zambeste cu toti dintii si isi cauta haina aruncata alaturi. O trage peste trunchiul puternic din cateva miscari si se pregateste de plecare.
- Ai grija cu acest vrajitor...Nu este ceea ce pare.
- Vrajitorul este prizonierul lui Landir. Nu va scapa prea curand.
Lui Vardas i se maresc ochii pana aproape ii ies din orbite.
- L-ai lasat singur pe Landir ? Sa mergem degraba, nu e vreme de pierdut!
Pasii lui mari cutreiera sala si il urmez alergand intr-un suflet.
- Vardas, asteapta...Asteapta...
Imi scot aripile si il prind de brat, ridicandu- ma in aer. Aud un strigat usor apoi incep sa parcurg sala in sens invers, mergand inapoi spre tuneluri.
***
M-am reintors in sala in care il lasasem pe preot, dar nu il mai gasesc. Sala este goala, vrajitorul este eliberat din cusca sa...Pe toate cerurile, nu mai exista nicio cusca...Nimic. M-am invartit de jur imprejur, strigand dupa Landir.
- Este inutil...L-a infrant si l-a luat. Noi trebuie sa ne urmam drumul.
- Si sa il lasam in mainile lui?
-Landir stia care va fi pretul inainte de a pasi in aceasta pestera. Ne vom intoarce dupa el de indata ce vom aduna armata. Sa parasim aceste tuneluri!
Am incuviintat trista si l-am urmat pe rege, care se grabeste sa iasa din nou la lumina. Runa ne lumineaza drumul, dar se pare ca Vardas nu are nevoie de ea pentru a se ghida...Cine stie ce puteri zac in acest om neobisnuit...O luminita timida ne vesteste faptul ca in curand vom pasi afara. Din cand in cand, ma uit inapoi, intrebandu-ma pe unde zace Landir...Urechile mele aud o harmalaie care creste din ce in ce mai mult...Peretii pesterii se zgaltaie.
Ma grabesc pe iesire, dar regele imi pune o mana febrila pe umar.
- Ceva este gresit...
- E limpede ca lumina zilei ca ceva nu este bine! Dar cum e posibil?
Ma reped spre luminita, fara sa mai iau in seama ingrijorarile lui si cand amurgul verzui ma izbeste in fata, raman incremenita, fara glas...Vad mii si mii de cai infernali, cu ochii in flacari si harnasamente de aur. Pe ei, luciferien mandri care agita sabiile...Toate glasurile lor repeta acelasi nume " Lucifer....Lucifer..." si ochii le sticlesc de bucurie. In mijlocul lor se poate vedea un ins imbracat in alb, care poarta pe frunte o cununa neagra...E Printul intunecat, trezit din somnul indus de arma cereasca, urmat indeaproape de Azazel.
- Suntem pierduti! sopteste Vardas.
- Ai venit sa ni te alaturi....Veghetorule? Dupa cum vezi, ti-am pregatit o primire grandioasa...Pana la urma, porti in tine ceva ce ne va salva pe toti.
Mi-am incruntat sprancenele si mi-am dus mana la sabie.
- Taci, Azazel!
El rade satisfacut si isi da ochii peste cap, apoi isi trece cu mana prin plete.
- Mereu asa serioasa, Lauryel! Ai putea invata cate ceva de la mine.
- Liniste!
O voce grava...Nici prea puternica, nici prea slaba, opreste chicotelile. Vardas imi face semn sa ne retragem, dar eu ma indrept spre Print cu pieptul scos. Acesta coboara de pe armasul infernal si vine spre mine cu ochii in flacari.
" Este timpul...Da-mi inapoi ce imi apartine sau vei sangera!"
Apropierea lui imi da o durere groaznica in pantece...M-am prabusit in genunchi icnind. Regele sare sa ma ajute, dar o ceata de demoni inaripati vin si il prind de brate, apoi il ridica in aer. De acolo, ii dau drumul sa cada pe pamant. Vardas se izbeste cu fruntea de o piatra si icneste...Trupul sau e plin de sange, dar se reface repede, fiind un duh, asa ca se ridica de jos si sare la gatul demonilor. Atunci inca cativa se alatura lor si il tin nemiscat, cu mainile lipite de tarana rece. Timpul isi pierde deodata curgerea si simt cum incep sa inghet, ca si cum rasuflarea rece a Mortii se apropie de mine. Ochii mi se impaienjenesc si vad luciferienii ca niste umbre negre, calare pe flacari din iad...Imi duc mana amortita la sabie si o scot incet, dar o cizma imi apasa pe manerul ei si o culca la pamant.
- Fugi Layra...Fugi! striga Vardas.
O mana imi sprijina umarul chiar inainte de a ma prabusi. Doua brate puternice ma cuprind si ma trezesc cu capul la pieptul Printului.
- Da-i drumul....Elibereaza- te! imi sopteste el.
Mi-am strans in mine toata durerea infrangerii si am murmurat rece.
- Nu.
Lucifer scoate de undeva un cutit de aur si sclipirea lamei sale ma face sa ma cutremur...In minte mii se perinda mii de sacrificii rituale sangeroase facute de mana lui de-a lungul timpului...Ochii lui intunecati ma privesc cu ura, dar in acelasi timp cu dor. Este vrajit mai mult ca oricand de promisiunea Luminii si ar face orice sa o dobandeasca. Imi vorbeste din nou soptit, dureros, ca si cand s-ar adresa altcuiva.
" Si iata asa sfarsi mielul sub lovitura vanatorului..."
Si pumnalul se infige fulgerator in pantecele meu. Simt o singura izbitura, o durere sfasietoare si sangele incepe sa curga fara voia mea, facandu-ma sa urlu. Imi duc mainile degraba la locul dureros, dar el se grabeste, vrand sa imi curme suferinta si ma injunghie inca o data. Rasuflarea mi se taie si sangele imi tasneste pe gura...Incep sa tremur si toate oasele imi sunt imbracate in gheata...Mintea mea incearca sa ramana aici, dar incep sa ma desprind si sa vad scene din Opal...Apoi revin pentru cateva clipe in lumea duhurilor, printr-un spasm dureros...
Stau in agonie si razvratitul ma strange usor la piept, lipindu- si buzele de fruntea mea. O impletire amara intre ura si frica...Ultimele lui cuvinte par o cerere de iertare, un zvacnet de intristare, ca sunetul unui clopotel in mintea mea tulbure...
"Odihneste- te Lauryel...Lupta ta s-a sfarsit..."
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
