ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)

Capitolul 11: Arma cereasca

Scrasnetul taisului meu ma anunta ca Printul intunecat este trup si suflet dedicat acestui duel pe care il asteapta de multa vreme...Dar nu era singurul care astepta. Se repede cu manie spre mine si ii aud gandurile navalnice, crunte si pline de ura. Sabiile noastre danseaza in sala oglinzilor si reflexiile noastre se bat la fel ca noi, imitandu-ne...

Privind cu coltul ochiului, vad ca imaginea din oglinda incepe sa se deformeze si silueta lui Lucifer devine ca un fum intunecat. Ochii ii sunt taciuni aprinsi care ard necontenit, dar cand imi intorc privirea, el arata ca de obicei: imbracat intr-un costum elegant cu fireturi, de culoarea visinei putrede, la care se adauga ochii complet negri, reci si dornici de razbunare. Slabita fiind de tortura ce nu demult o gustasem, fac fata cu greu ploilor de lovituri din partea lui.

-Asta e ceea ce iti doresti?

Mi-am ingustat ochii si am contracarat lovitura strasnica, simtind cum bratul imi tremura de incordare. Sabia mea credincioasa se descurca bine, dar trupul meu incepe sa dea semne de oboseala. Lucifer ma izbeste de un perete si imi pune sabia la gat, ranjind cu satisfactie, vazandu-ma prinsa pe picior gresit. O izbitura in pantec si mana ii tremura, scrasneste din dinti iar eu ma redresez si ma feresc in laturi, asteptand sa ii intalnesc din nou taisul. Sabiile se saruta din nou si lamele lor lucioase trimit irizatii in oglinzile sparte, satule de imaginea noastra aflata mereu in conflict. Mainile mele capata miscari repezi si acum e randul meu sa ii raspund, iar Printul se da inapoi cu o umbra de mirare pe fata.

Vartejul iscat de lupta noastra devine ametitor...Ma invart cu agilitate in jurul lui iar el imi vaneaza orice miscare cu ochi iscusit, asteptand o bresa. Infatuarea este inlocuita cu vigilenta. Un suier straniu se aude prin crapatura geamului si pentru o clipa ne oprim amandoi, rasufland cu greu, cu mainile in pozitie defensiva.

- Inceteaza aceasta nebunie!

- Lasa-ma sa plec!

El se incrunta.

- Stii prea bine ca nu pot sa fac asta!

- Atunci ucide-ma ...Si sa terminam!

Se opreste incurcat, osciland intre teama de a pierde cel mai pretios lucru pe care il are si ura nesecata pentru mine, care nu s-a subtiat indiferent cat timp a trecut. Peste o clipa pare a se decide si vine spre mine incet, lasand sabia moale, dar eu tin arma strans in mana, asteptandu-ma la orice din partea lui.

- Lasa sabia jos, Lauryel.

- Iti este frica, nu-i asa? E pentru prima oara cand te temi ca ai putea pierde.

La auzul cuvantului "frica", ochii i se transforma in flacari si ridica sabia. Ma apar de indata si scanteile ce rasar intre noi ma orbesc. Ma dau inapoi cativa pasi si ma izbesc cu umarul de spatarul scaunului schingiuirii. Duelul ne-a dus in coltul opus al incaperii, cum a ajuns scaunul in spatele meu? Pana sa ma dumiresc, un pumn imi izbeste pantecele si cad pe spate, iar scaunul se pregateste sa ma inlantuie. O izbitura metalica dureroasa imi desprinde degetele de pe sabia mea, care cade cu zgomot pe podea. Urlu si dau sa ma scol, dar vraja ma tintuieste si privesc neputincioasa cum Printul isi ridica sabia victorios si mi-o lipeste de gatlej.

- Intr-adevar, nu te pot ucide...Mi-as pierde lumina de indata. Nici nu o pot face sa te paraseasca cu forta...Dar am pregatit altceva pentru tine, Lauryel. Ceva ce te va aduce inapoi la mine cand va fi timpul.

- Esti nebun daca crezi ca ma voi intoarce de bunavoie !

El zambeste malefic si incepe sa deseneze un simbol in aer rotind palma usor in sensul acelor de ceasornic. Un vartej de lumina iese dintre degetele lui si creste si creste, devenind o centura aurie cu minunate sclipiri de toate culorile. Centura se solidifica si incepe sa semene din ce in ce mai mult cu un obiect de tortura. Tinand-o in varful degetului mare, se apropie cu ea de pantecele meu. Ma zbat si incerc sa ma intorc pe partea cealalta, dar mana lui imi tine umarul nemiscat. Bratele mele il imping cu toata puterea, dar sunt stoarsa de vlaga si groaza ma cuprinde cand vad obiectul magic cum imi inconjoara soldurile. Centura se misca usor si ma prinde ca o chinga peste mijloc, pecetluindu-ma. Simt o durere surda si ea trece prin hainele mele, lipindu-se de pielea mea, devenind asemeni unei catuse foarte mari care imi tine trupul prizonier. Satisfacut de micul sau viclesug, Lucifer se da indarat si isi contempleaza opera.