Capitolul 1: Misiune divina

Începe de la început
                                    

- Pentru un scop maret!

- Asa este...Dar suferinta ta mi-a frant spiritul in mii de bucati! Am incercat sa te protejez pe cat mi-a stat in putinta, dar viclenia Printului este mare si Belial se afla pe culmile domniei sale. Armatele lui au curatat tot regatul si au sadit spaima si groaza in randurile oamenilor. Nu pot sa descriu agonia si tortura la care sunt supusi...

- Aceeasi agonie si tortura pe care ai simtit-o de atatea ori si tu!

El da din cap ganditor.

-Tocmai din aceasta pricina trebuie sa ii eliberam. Insa timpul meu aici e pe sfarsite...De luni de zile astept sa evadezi din Infern si de atunci am facut nenumarate calatorii in Opal, rugandu-ma pentru sfaturi!

- Tu esti cel care mi-ai deschis Poarta? intreb cu uimire.

- Sfatul Batranilor a decis ca timpul tau in Infern s-a terminat. De aceea mi-a permis sa creez acea deschizatura. Potrivirea a fost perfecta, fiindca daca mai stateai mult cine stie ce urma sa se intample...

- Lucifer a refuzat sa ma ofere ca ofranda lui Satan.

- O dovada de nebunie ar spune unii, sa intri in razboi cu Intunecimea. Satan nu va uita una ca asta...Mai devreme sau mai tarziu, ii va trimite lui Lucifer un dar cumplit si nu se stie ce forma va lua.

- In ratacirea lui, a inteles adevarul. Daca nu s-ar fi luminat, as fi ajuns scrum si pulbere, Kael. Spiritul meu ar fi cazut in Abis.

- Cerul nu ar fi permis asta niciodata! Esti prea pretioasa pentru Noi!

Kael imi da o pelerina cu gluga si imi ascund stralucirea in faldurile ei.

- Te voi conduce pana la prima poarta si iti voi arata cum sa intri. Ai grija insa cu oamenii, s-au intunecat prea mult si s-ar putea sa te atace. Ei nu permit niciunui inger, cazut sau necazut, sa calce pe taramurile lor. Tu insa arata-le inelul si atunci vor sti ca esti solul.

- Ma tem ca nici asta nu va fi de ajuns ca sa le castig increderea...Stiu trecutul, dar viitorul este tulbure, Kael...Nu mi se permite sa vad.

- Unicul lucru care te poate ajuta este scoaterea conducatorului lor la lumina. Trebuie sa le afli regele, altfel Deuronomii nu te vor urma!

Gandul mi s-a dus spre sutele de barbati din Ordinul Dragonului.

- Unde zac sufletele bravilor mei cavaleri cazuti in lupta?

- Nu intelegi Lauryel? Ei sunt o parte din vechii Deuronomi!

Uimirea sincera de pe fata mea ii descreteste fruntea captata de griji.

- Am banuit, dar mi-a fost mult prea greu sa indur adevarul, Kael...

- Au fost sacrificati, dar sufletele lor nu au pierit. Tot ce au nevoie e lumina ta si vor iesi triumfatori din tenebre, pregatiti de lupta si dornici de razbunare. Multi dintre ei stau acolo de veacuri si au uitat cine sunt, dar tu esti cheia reamintirii lor! La fel ca pe Pamant, ii vei conduce!

- Vorbele tale minunate m-ar scoate si din strafundul Abisului!

El imi cuprinde umerii cu blandete si ne unim inca o data fruntile. Am asteptat atat de mult timp sa mi-l amintesc si acum vreau ca aceasta clipa sa se prelungeasca la nesfarsit, lunga cat o zi in Cerul de Opal.

Fericirea mea este umbrita insa de un singur lucru ce imi strapunge inima. Nu va trece mult si il voi reintalni...De fiecare data cand ne-am revazut am fost aproape sa distrug totul, sa ruinez sacrificiul a mii si mii de fiinte ce au pierit ca eu sa ajung pana aici...Povestea e departe de a se termina, fiindca in cartea vietii mele se cern noi pericole...

- Si cand il vei reintalni il vei privi in fata si vei incheia acest ciclu!

Glasul Perechii trezeste in mine simtul datoriei. Sunt puternica. Si in acelasi timp sunt slaba si trebuie sa ascund asta pe cat de bine pot.

- Vei fi slaba doar pana in ziua Cumpenei...Atunci voi fi langa tine din nou si impreuna vom termina insarcinarea data de Batrani.

- Trebuie sa te intorci in Opal...

- Da...zice el cu regret. De indata ce te voi trece de prima poarta. Dar ma voi intoarce negresit! Vino Lauryel, e timpul sa plecam.

Am oftat greu si am ridicat scutul, am strans sabia prinsa de sold si mi-am acoperit pletele balaie cu gluga. Cu pasi usori, ascunzandu-ne lumina, am iesit din templul parasit, mergand pe calea batatorita, acoperita cu pietroaie, pucioasa uscata si ierburi putrede.

IN IMAGINE KAEL-MAKAI 


Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Cerul de Opal (III)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum