LXXIII.Vitregie

En başından başla
                                    

Nu știam exact cât timp trecuse dar după modul în care pielea mea s-a zbârcit din cauza apei, puteam presupune că eram de mai bine de o oră aici, iar liniștea persista. Știam că deja trebuia să mă întorc în camera groaze pentru că în ultimul timp, așa am impresia că era locul în care dormeam. Ieșind încet din apă, aerul rece mi-a lovit corpul dezgolit, aproape alergând spre prosop, înfășurându-l apoi în jurul meu și bucurându-mă că îmi conferea puțină căldură. Nu am gândit până la capăt această ieșire nocturnă pentru că nu aveam haine cu care să mă îmbrac , iar puținele haine pe care le-am luat pe mine înainte să plec nu erau de ajuns ținând cont de umezeala costumului de baie. Aș putea să îmi arunc cămașa pe mine și să sper că nimeni nu va intra în contact cu mine. Totodată, și dacă ceva de acest gen s-ar întâmpla, în ochii persoanelor de aici eram imposibilă de atins în vreun fel; era totuși mult prea târziu pentru ca cineva să se plimbe pe holuri.

Luând în considerare toate posibilitățile, am decis să îmi iau peste costumul ud cămașa neagră, având totodată prosopul pe umeri pentru a-mi oferi puțină căldură și pentru a-mi acoperi o parte din părul ud. Nu credeam că este cineva aici dar odată ce privirea mi-a fugit spre ringul de box din apropiere, ochii mi s-au îngustat, încercând să-mi dau seama de unde cunosc persoana care se pregătea să intre în ring. Știam că îl mai văzusem undeva pe acest bărbat, dar nu puteam realiza exact unde ținând cont de numărul mare de persoane pe care le observ în fiecare zi. Purta o pereche de pantaloni sport de un albastru închis, asemănători unei ape tulbure și întunecate, iar tricoul gri i se mula pe corp perfect, scoțându-i în evidență mușchii în ciuda fizicului slab. Părul blond îi era aranjat frumos, dar continua să-și treacă degetele prin el, amintindu-mi într-un fel de frustrarea lui Harry de fiecare dată când făcea același gest. Ochii săi albaștri priveau ușor nedumeriți, căutând ceva în apropierea sa, observând apoi sticla de apă pe care și-o ducea la buze. Era un bărbat frumos, dar dacă stăteam mai bine să mă gândesc, majoritatea persoanelor din cercul lui Kramph erau extrem de tineri și frumoși, lucru care mie mi se părea bizar. Odată ce am reușit să-mi dau seama de unde îl cunoșteam, ochii acestuia s-au ațintit pe locul în care mă aflam, privindu-mă nedumerit, oferindu-mi apoi un zâmbet blând, ceva ce nu vedeam prea des aici. L-am văzut o singură dată, când am plecat cu Louis să-mi cumpăr rochia, în acea sală plină de persoane influente, el era bărbatul care vorbise cu Jason și apoi cu Harry, aruncându-mi o privire familiară, în ciuda lipsei noastre de interacțiune. 

Problema era că inevitabil, acum trebuia să vorbesc cu el. Voiam să plec de aici iar acum că mă văzuse, mi se părea urât să nu îl salut și să plec pur și simplu, mai ales că nu mi-a făcut absolut nimic care să mă îndemne să-l evit. Luându-mi șlapii, am trecut pe lângă bazin și am deschis ușa care unea încăperea în care eram și ringul de box. Din cauza ușii tip fereastră, puteam vedea absolut tot ce făcea bărbatul, privindu-l întorcându-se pentru câteva momente, reglându-și la încheieturi un bandaj, întorcându-și apoi corpul odată ce m-a auzit, sprijinindu-mă de perete pentru suport.. 

-Știam că mai repede sau mai târziu aveam să te întâlnesc.

Vocea sa m-a luat prin surprindere, încruntându-mă din cauza tonului său ferm, ochii săi mutându-se apoi pe mine, privindu-mi fața cu un interes aparte. 

-Cine ești? 

Toată această situație era bizară, neștiind prea bine cum să gestionez o astfel de interacțiune. Nu aveam probleme în a conversa cu oamenii dar de când am ajuns să-l cunosc pe Harry, m-am izolat de aproape toată lumea, fiindu-mi mult mia greu să mă deschid străinilor. 

-Niall. 

Răspunsul simplu venit din partea sa m-a făcut să mă îndoiesc total de direcția în care această conversație va merge, observând că adoptase răspunsul sec al lui Louis când trebuia să se distanțeze de vreo conversație. Credeam că acesta dorea să vorbească cu mine, părea prietenos dar nu mai știam ce să cred. 

DecepțiaHikayelerin yaşadığı yer. Şimdi keşfedin