Decepția

LXIX.Ardent

-Ah, te simt atât de bine!, rostește acesta, ducându-și degetele spre picioarele mele, trasând cercuri în zona mea sensibilă, făcându-mă să-i gem cu putere numele, simțindu-mi corpul cedând în fața acțiunilor sale. Nu aveam cum să rezist foarte mult dar nici el nu o putea face. Am stat departe unul de altul mai mult decât trebuia iar toată pasiunea și dorința noastră s-a acumulat până în acest moment, creând cadrul perfect pentru această noapte. 

Nu puteam concepe cât de tare mă putea afecta, Harry avea o putere atât de mare asupra mea încât nici nu cred că știa cu adevărat cât de ușor m-ar putea influența în anumite situații. Privindu-i mușchii brațelor contractându-se cu fiecare mișcare dibace a corpului său, i-am cuprins spatele, lipindu-i pieptul de pielea mea înfierbântată, acesta mormăind satisfăcut, împingându-și corpul cu forță în al meu, încleștându-mă în jurul său, buzele sale atingându-le pe ale mele ușor, respirațiile noastre contopindu-se.

-Oh, Harry, gem eu, cuprinzându-i părul transpirat în palme, încercând să-mi calmez respirația, mișcările sale domolindu-se, mârâind satisfăcut odată ce și-a atins climaxul, degetele sale îndepărtându-mi firele de păr lipite de frunte, buzele sale contopindu-se cu ale mele într-un sărut pătrunzător, pasiunea și afecțiunea simțindu-se în modul în care corpurile noastre erau contopite. Mi-am mușcat buzele odată ce cuvintele îmi stăteau pe limbă, nevrând să le scot, ochii săi cercetându-i pe ai mei. 

-S-a întâmplat ceva?

Nu puteam să-i spun. Știam că l-ar distruge și totodată nici eu nu aș putea suporta să recunosc cu adevărat ceea ce este el pentru mine. Mulțumindu-mă să-mi păstrez sentimentele închise în mine, am dat din cap, evitându-i privirea, oftatul său răsunând în jurul meu.

-Detest când mă eviți, spune acesta, buzele sale atingându-mi fruntea transpirată, simțindu-l ieșind și îndepărtându-se de mine, ochii săi rămânând fixați pe modelul tapetului, degetele mele trecând peste buzele umflate, amintindu-mi atingerile sale. Am auzit ușa băii închizându-se urmată de duș, oftând la rândul meu. Situația aceasta era atât de complicată.

Ridicându-mă cu greu din pat, am încercat să-mi recapăt echilibrul, căutând un tricou să-mi acopăr pielea goală, trecând pe lângă oglinda din cameră. M-am oprit instantaneu, observându-mi corpul, evitând până acum să-mi privesc înfățișarea de frica unei căderi nervoase. Știam că slăbisem mult în ultimele săptămâni, eram mereu obosită, iar urmele lăsate de Louis nu mă ajutau. Trecându-mi degetele peste urma briceagului, am privit toate semnele lăsate de Harry, dâra de săruturi rămânând pe întregul meu corp,observând mai multe însemne pe suprafața de piele peste care au rămas vânătăile și urma L-ului. Gâtul meu era umplut de aceleași săruturi ale lui Harry, simțindu-mi întregul corp inflamat. Era evident că acesta era modul său de a demonstra că Louis nu mai are nicio putere asupra mea în ciuda semnului lăsat cadou, dar nu puteam să nu văd acest gest al lui Harry ca fiind unul deranjant și deloc adecvat. Era crud, ceva ce Louis ar face, iar Harry nu e așa.

Nu mai puteam să mă privesc în oglindă, luând tricoul și trăgându-mi-l peste cap, mergând înapoi în pat, strecurându-mă sub plapumă și întorcându-mă cu spatele spre ușa băii. Am auzit dușul oprindu-se dar nu am avut nicio reacție, trăgându-mi cearșaful mai bine pe mine, închizându-mi ochii. Nu aveam dispoziția să mă cert cu el acum, chiar dacă merita să fie mustrat pentru acțiunile sale din această noapte.

Somnul a venit mai repede decât credeam, oboseala și stresul simțindu-se după o noapte plină de probleme, trimițându-mă într-un somn profund, auzind chiar înainte să adorm ușa băii deschizându-se, fiind apoi trasă de visele liniștitoare.

*

Schimbând pentru a suta oară canalul, mâna mea a aruncat nervoasă telecomanda lângă mine în pat, oftând frustrată din cauza lipsei de ocupație. Mi-am petrecut toată ziua dormind și căutând un program cât de cât acceptabil la televizor, așteptând ca Harry să-mi comunice planul la care s-a gândit încă de când s-a trezit, acesta refuzând să mă informeze, preferând să rămânem încă câteva zile ascunși în acest hotel, insistând că doar așa i-am putea păcăli pe oamenii lui Kramph, aceștia probabil începându-și căutările în afara metropolei. Știa că New York-ul era un oraș mare și cu toate că locul în care Kramph își avea fortăreața era în porțiunea mai rurală a orașului, acesta bănuia că noi ne-am îndepărtat deja de locul cu pricina, așteptând să ne îmbarcăm undeva - lucru care i-ar fi benefic pentru că așa ne-ar găsi mult mai ușor.  Porțiunea aceasta din plan era bună, Harry având dreptate când a presupus că urmam să fim căutați de tot personalul miliardarului, cel mai probabil iritat de scăparea nepoatei sale. Am evitat să-i comunic lui Harry noua descoperire cu privire la gradul de rudenie cu Milton Kramph, încă încercând să îndepărtez veridicitatea spuselor sale din minte, preferând să păstrez tăcerea cu privire la acest subiect, cel puțin așa credeam că e indicat deocamdată.