Capitolul 42:His destiny

1.9K 176 0
                                    


Prima data am crezut ca se amuza pe seama mea dar privirea lui îmi spunea altceva.Vorbea cat de serios se putea.As fi ras,jur, dacă ar fi fost vorba de altcineva,poate totuși as fi acceptat, dacă ar fi fost vorba de altcineva,poate m-aș fi ridicat de la masa și i-aș spune sa se ducă dracu..daca ar fi fost vorba de altcineva.
Dacă..
Dar nu era.Vorbeam de David aici.Regele lui și cel care îmi bântuie gândurile și visele de ceva timp.Privirea îmi rămăsese fixata pe a lui iar în capul meu se formau idei și planuri.
Dacă zic nu,atunci va porni o lupta intre ei pe viata și pe moarte,dacă zic da..doamne fereste,ar trebui sa fac exact ce promisesem acum ceva timp deși nu David îmi omorase părinții.Oricare răspuns l-aș fi dat nu era în avantajul meu..
Ma uitam la el cum devenea tot mai nerăbdător sa primească de la mine măcar o reacție..
-"Ce îmi iese mie la afacerea asta?"Il întreb pana la urma vrând sa trag de timp cat mai mult.Nu se așteptase la asta.Imi dau seama după ochii care i se maresc puțin.
-"Ce ai vrea sa iti iasă Eva?Credeam ca vrei răzbunare pentru moartea părinților tai."

Da,dar nu este el de vina.Insa nu voiam sa ii dezvălui încă,cel puțin pana nu știam cine este cu adevărat de vină . Îmi înclin capul și îl privesc gânditoare în timp ce trăsăturile lui mi se întipăreau în minte.Avea alura unui viking de acum sute de ani.Corpul bine făcut,barbă lăsată dar tunsa modern,parul blond-saten prins în coada..ma ducea cu gândul la un viking coborat acum de pe o corabie,gata pregătit sa înfrunte orice pericol.Era la fel de impozant ca și David.Nu arata rău ca și bărbat,păcat de sufletul negru pe interior..
-"Asta ar trebui sa decid eu când este momentul."Ii răspund într-un final când am văzut ca răbdarea lui ajunge la capăt.
Nu ma asteptam sa fie mulțumit de răspuns iar faptul ca se uita la mine cu o oarecare ură îmi dovedește asta.
-"Din păcate decidem acum Eva.Poți sa ne fi aliat sau poți sa ne fi dușman.Este alegere ta.Dar înainte de asta ar trebui sa știi ca eu nu ma comport frumos cu dușmanii."Îmi ranjeste pervers aplecându-se în direcția mea pana ce distanta dintre fetele noastre rămăsese de câțiva centimetrii.Ii vedeam clar ochii roșii cum ma pătrund parca vrând să mă intimideze.
Este momentul pe care îl asteptam,momentul pentru care m-am lăsat prinsa cu atâta ușurință, asa ca nu stau pe gânduri și iau în mana dreapta cuțitul de pe masa plasându-l pe beregata lui iar mana stânga se înfige în parul său ținându-l pe loc.Colturile gurii i se ridica mai mult dându-mi de înțeles ca se aștepta la o asemenea manevra din partea mea.Nu se retrage,nici nu se înfurie.
-"Dușman sa fie atunci,Eva!Am încercat cu vorba buna.."Îmi spune, apoi într-o fracțiune de secunda mana dreapta îmi era lovita puternic de a sa, făcând cuțitul sa zboare prin camera.
Ma ridic de pe scaun și ma îndepărtez de el făcând câțiva pași în spate.Ma uit cu coada ochiului după cuțitul care zăcea la câțiva metrii de mine dar măsurasem deja ca nu voi avea timp sa ma arunc spre el,înainte ca el sa fie lângă mine.Va trebui sa ma bazez pe forța proprie deși eram cam în dezavantaj aici.
La început pășește spre mine lent de parca testa terenul înainte sa se arunce asupra prăzii.
Mai fac un pas în spate exact cat el se avanta spre mine cu toată viteza.
Parul mi se mișca după pala de vânt care venea spre mine dar ma feresc exact înainte sa fie în fata mea și ma trag spre dreapta în timp ce piciorul meu se ridica în ciuda rochiei care ma strângea și îl lovesc peste fata lăsându-i o dara roșie, de la tocul care ii șterge obrazul.
Când talpa mi-a atins podeaua el deja era cu fața spre mine, cu palma peste rană.Nu era furios,cel puțin nu arata,dar ranjea în continuare la mine.Asta e nebun!
Mă mai dau doi pași în spate și prind tivul rochiei rupand-o într-o parte sa imi lase piciorul liber pentru cazul în care aveam nevoie sa lovesc iar.Se uita la mine amuzat și ridica o spranceana spre piciorul gol.Arata de parca ii plăcea tot ce se întâmplă.
-"Eva,Eva..ești cu totul altceva decât m-aș fi așteptat."Sâsâie printre colții scoși.
-"Sa înțeleg ca nu te-am dezamăgit?"Il întreb ironic în timp ce pierdeam sandalele din picioare lasandu-le lângă unul dintre scaunele mesei.Acum cu tălpile goale pe podea ma puteam mișca mai în voie.
Nu mi-ar fi stricat o arma în momentul asta dar va trebui sa ma descurc și fără.
-"Deloc,chiar sunt incantat de ce vad."Îmi spune în timp ce se îndrepta iar spre mine."Dar sa nu crezi ca pleci în viata dacă eu pățesc ceva."
-"Mai vedem.."Ii spun retrăgându-ma din fata lui luând-o tot spre dreapta în timp ce el venea din stânga.
Următoarea mișcare a lui a fost o săritură mai mult spre mine,probabil în speranța că pasul rămas intre noi va fi parcurs mai repede dar nu pot spune ca m-a luat prin surprindere căci reacționez imediat întorcându-ma pe vârfuri mai ceva ca o balerina și îl ocolesc imediat când el se oprește,aterizand în spatele său unde primește un pumn sub coaste apoi îl lovesc cu talpa goală pe spatele genunchiului făcându-l sa cada în el.Profit imediat de faptul ca sta într-un genunchi de parca cerea în căsătorie pe cineva și îl prind de cap, pe care îl răsucesc imediat.Cade lat la picioarele mele inconștient.
Ma dau doi pași în spate și caut imediat cuțitul pierdut pe jos.In doar câteva secunde eram cu el la gatul său împingândul-l în carne.
Hai Eva i-ai gatul!
As fi vrut sa împing mai adânc dar parca ceva ma oprea.
Era de ajuns doar sa ii tai beregata ca sa scap de vierme dar mana îmi tremura pe cuțit..ceea ce nu patisem în viata mea decand vânez.
Injur cu voce tare și las cuțitul sa cada lângă mine.
-"Am sa regret asta mai târziu.."

Sângele Evei (Completa)Where stories live. Discover now